Scanteie de paduche

Tablou de bord

2011-04-12T09:54:00.000-07:00

E ora nimicului in care toate nimicurile se aduna. E ziua totului in care totul dispare. E saptamana jumatatii in care intregul se simte gol. E luna patratului in care cercul are margini si doare. E anul capitularii in care streangul e ofilit. E timpul meu in care si ora si saptamana,si ziua si luna si anul se petrec intr-o singura secunda. E timpul! E timpul sa ce? sa ce cand esti in punctul de cotitura si fiecare orizont are o limita? sa te conservi in tine, sa iti cauti o constrangere, sa iti permiti o promisiune incalcata si palma peste ceafa.

Introducerea pentru actiunea de mai jos e facuta pur si simplu din plictiseala, iar daca plictiseala e buna eu spun sa-i dam drumul!
Mancand pamant amestecat cu apa,adica namol, pe intelesul tuturor, Ana se integra mai bine in grupul copiiilor de la gradinita. Si ei mancau namol si nu numai. Ea se rezuma numai la namol, plantele ii incantau vederea si nu avea de gand sa le incadreze in meniul de zi cu zi al copiiilor de la gradinita.
- Ana! o striga educatoarea. Ce faci acolo?
-Mananc!
-Namol?
- Dar si ceilalti copii mananca!
- Ei sunt prosti, nu stiu ce fac. ( Iarta-i doamne ca nu stiu ce fac :))
- Si ce te face sa nu crezi ca asa sunt si eu?
Aici deja nu mai vorbea cu educatoarea, nu i-a raspuns, vorbea cu ea insasi. Daca ceilalti copii o fac eu de ce sa nu o fac? De ce sa nu mananc namol? De ce sa fiu curata? Oricum mizeria se spala, curatenia se pastreaza greu. Cred ca mi-e mai bine daca nu pastrez nicio limita intre mizerie si curatenie De acum incolo mizeria mea va fi curatenia altora sau invers, mizeria altora va fi curatenia mea.Daca nu m-as mai duce la gradinita? Am incercat sa o pacalesc pe mama sa nu ma mai duca acolo, oricum nu imi place sa mananc namol in fiecare zi, fac asta doar ca sa ma integrez. I-am zis mamei ca educatoarele se poarta urat cu mine, cateodata chiar ma bat. Nu a fost de-ajuns. I-am spus ca ma obliga sa mananc namol. Intr-o zi m-am intors de la gradinita si pe drum am luat un pumn de namol si mi l-am intins pe fata. Tocmai plouase, era perfect. M-a crezut. A doua zi s-a dus si m-a retras de la gradinita....

Strain pasager

2011-01-21T14:52:00.000-08:00

O asteptam pe peron, ca de obicei. Venise trenul de Constanta, toata lumea se imbratisa cu toata lumea, unii ce coborau cu greu carand bagajele dupa ei se uitau cu disperare daca ii asteapta cineva. Lasau privirea in jos cand observau ca nu e nimeni care sa le zambeasca si sa ii intampine. Eu deja ma plictiseam cand ridicandu-mi privirea la panoul cu sosiri si plecari citesc Cluj Napoca- Bucuresti intarziere 10 minute, dupa care o mai aud si pe nenorocita aia scortoasa cu voce de cizma: " Trenul accelerat Cluj Napoca-Bucuresti" are intarziere 10 minute. Du-te dracu! ii spun nervos in gandul meu. Ma asez nervos pe o banca si astept, trag tigara dupa tigara si astept, mai trag cate o injuratuta tiganilor care nu se sfiesc sa imi cerseasca, mai storc din plamani la fiecare minut si astept, mai numar pasii celor care trec pe langa mine fara sa ma uit la ei, mai rad de incaltamintea lor si astept, si astept si tot astept si ma intreb ca dracu astept. Ana nu mai vine. S-a ratacit in 10 minute de intarziere. Si-a luat ramas bun de la mine. S-a incaltat, si-a luat geaca,esarfa si caciula de pe fotoliu si a plecat. Vroiam sa ii spun sa nu plece, dar nu am putut, am lasat-o sa plece. De ce ar mai fi ramas? Oricum stia ca nu o mai vreau. Ma saturasem sa o vad atat de plina de viata si cum incearca ea sa faca totul sa para mai interesant. O simteam ca se chinuie ca sa ma faca pe mine fericit. Mi-as fi dorit sa ii spun ceva intelept inainte sa plece, merita macar atat, dar tot ce am putut sa ii spun a fost: "Unde pleci?", iar ea cu lacrimi in ochi " Plec, nu mai pot sa stau aici!" Asta a fost tot, cred ca am mormait un "bine" asa printre dinti, nu cred ca m-a auzit, mai bine, s-ar fi enervat si mai tare.
Iar acum o asteptam ca un tampit pe peron, asteptam sa se intoarca. Nu mai aveam nicio veste de la ea, dar auzisem ca vine acasa si vroiam sa o astept ca sa ii explic.Dar pana la urma ce i-as fi putut explica? Ca nu pot renunta la stilul meu de viata ptr ea? Ca nu vreau sa ma schimb si ca imi e bine asa? dar daca stau sa ma gandesc ea nici nu mi-a cerut vreodata asta. Ce dracu e cu mine? gandesc ca o muiere de 30 de ani crizata ca nu il gaseste pe fat-frumosul expirat din filmele proaste cu incasari mari.
'Trenul accelerat Cluj Napoca'- Bucuresti trage la linia 2" urla vocea aia racaita de parac ar fi fumat 2 pachete de carpati de cand a fatat-o ma'sa. Intotdeauna mi-am dorit ca cei de la CFR sa angajeze niste femei cu voce sexy, calda ca atunci cand ma anunta ca trenul intarzie sa imi spun, nu-i nimic, tot va veni.

Hmmm! A sosit! Si acum? Ce fac? Ma duc sa o intampin? ma duc, ce dracu! doar sunt barbat! eram asa de entuziasmat si eram sigur ca atunci cand ma va vedea se va bucura ca mi-am adus aminte de ea si ca inca mai exista o sansa. Dar cand asteptam eu ca Ana sa coboare, o vad deja pe celalalt peron cu o mana pe bagaj si cu o mana in mana altui strain pasager din viata ei...

Acul si ata

2010-08-14T08:51:00.000-07:00

-Ma innod si pot lua toate formele. daca vrei ma poti infasura in jurul tau, sa stam nedezlipiti, pot chiar sa iti desenez o rima pe asfalt. O sa intru prin tine, iar la capat imi voi pune capac. nu vreau sa mai ies din tine.
- Eu, draga mea ata, voi sta drept si mandru ptr tine. Voi astepta ca tu sa iti gasesti nodul perfect si modalitatea de a te strecura in capul meu, prin el, apoi afara din mine, dar tot cu tine in el. o sa te pastrez acolo, chiar daca nodul se va rupe.
- Vom coase o aluna cu o nuca si vom impleti flori din vise dezmembrate. Vom merge la fiare vechi si vom scapa scantei de lumina asupra lor. ne vom plimba unul cu celalalt, celalalt cu unul. ne vom aseza la casuta noastra pe strada esarfei, la parter. vom zidi copii in fiecare zi, ii vom croi pe o bucata de material si ii vom lipi de un perete ca sa ne uitam in fiecare zi mandrii la ei.

- O sa iti mai aduci aminte de mine cand voi fi un ac batran si ruginit, iar tu demult putrezita printr-un colt al capului meu?
- NU, dar vom avea copiii stofei ce vor rade isteric de nebunii lor parinti. ne vor privi din mers, dupa niste craci de femeie frumoasa, lungi si delicati, dupa o burta de bere, dupa un ochi de apa....
- O sa fim prafurile de pe mobila! nestersi de atata amar de vreme, cu urme desenate in noi, cu injuraturi, cu fete zambarete sau cu mesaje gen spala-ma!
Mi-e frica, nici nu mai stiou daca sunnt acul sau ata? eu ce rol joc in piesa asta? uita-te la mine, fa-mi cu mana si spune-mi "Adio" numai ca sa stiu ca s-a terminat. nu ma mai lasa sa ma agat de orice ac imi sare in cale, de orice ata si scama. asteptam de mult momentul asta ca sa iti spun ca nu ma mai pierd in capul tau si nu ma mai strecor frumos prin corpul tau firav, facut special ptr mine.

in groapa

2010-07-30T08:57:00.000-07:00

ce aer cald si rece imi putrezeste degetele. simt cum fiecare bucatica din corpul meu ma paraseste...aluneca incet inspre picioare..acolo mi s-a adunat creierul prajit pe un vinil psihedelic, parul incleiat cu sperma groparului, inima infipta de nenumarate ori de lopata lui, membrele mele tintuite de pamantul asudat de soare, pamant ce l-a aruncat peste mine, sa imi acopere toate simturile.
Ma intreb ce simtea groparul asta slinos cand ma ducea pe mine la groapa. nimic empatic, in orice caz, totul se lega de cati bani va primi cand o sa ma ingroape de vie. desi niciunul dintre cadrele mortuare nu realizeaza asta, singurul care stie ca sub pleoapele mele inchise mai e o sclipire de viata e groparul.
-de ce taci malc si ma conduci cu steagul la spinare?
-ca sa te vad tintuita in pamant, nemiscata, sa iti simt fiecare tresarire inconstienta a corpului.
-in rochie de mireasa, alba, impamantenita sub cosciugurile carate de dric.ma asteptai tu de mult. Te imaginai deasupra gropii, cu mormane de pamant de-alungul ei, in stanga si in dreapta, cu ploaia vinetie batandu-ti in spate, cu sudoarea imputita pe la vine si cu mine sub tine..batand vesnic in atentia ta, in lacrimile interioare naclaite in erectii vitale.
zambesti tu, scarnavie!dar tot sub puterea gropii mele te afli. sper ca e pe masura ta, nici prea mare, nici prea mica, ti-am masurat cu mare atentie distanta pe care o acopera corpul tau putrezit. scarba de om!niciunul dintrevoi nu imi zambeste cand ma vede mohorat, obosit si plin de pmant. toti se bucura ca imi fac treaba in timp util iar cadavru nu sta pe masa adularii de toti rapusii de tristete mai mult de 3 zile. pana si lor le e scarba de tine, vor sa scape . nu mai suporta sa te vada asa vinetiu si fara suflu, nu le mai esti cu absolut nimic de folos. hai sa nu vorbim totusi de absolutisme, caci singurul care a vazut absolutul am fost eu, cand in necrofilia mea ti-am luat corpul si ti l-am imbibat cu carbune, prin toate gaurile prea mult simtitoare si am starnit orgasme cu el.ce stiti voi? va plimbati frumos pe aleile cimtirului asta si niciodata nu ati simtit caldura pe care o transfera in voi cadavrele abia ingropate.va bateti in extreme si minime, dar singura mediana sunt eu, eu va trec in lumea absolutului!

Ruleaza scena

2010-07-20T07:24:00.000-07:00

Actiune! Motor! Ruleaza scena!

Evenimentul ce urmeaza a fi povestit se petrece intr-un cadru monoton dintr-o camera micuta, dezordonata...

Doua personaje nici mai mult nici mai putin de doua..cine are nevoie de mai multe?!

Ana sta intinsa pe jos, pe pardoseala lipita cu linoleum ceausist, dezbracata, cu picioarele atarnate de perete.Isi numara degetele de la picioare, tacticoasa si cu multa rabdare.

Rares o asteapta langa usa de o mie de ani, ii urla si ii tipa in urechi ca o iubeste de cand o asteapta.

Ana sta in continuare intinsa , numai ca de data asta nu isi mai numara degetele, isi roteste ochii liniar de-alungul perdelei si se gandeste ca Rares e tampit ca are atata rabdare cu ea. Stie ca nu se va ridica de jos ptr a-i raspunde la sentimente si asta nu ptr ca nu i le impartaseste ci ptr ca e prea comoda sau mai bine spus ptr ca ii e lene

-Tu esti nebuna? Nu poti sa te aduni de pe jos si sa ma asculti? Nu mai bea din vodka aia expirata ca iti imprastii creierii pe jos. Chiar nu te apasa aerul asta greu din camera asta insuportabil de sufocanta? Rares isi raspunse singur la intrebarea asta. Ana nici macar nu se clintea. Se simtea prinsa intr-o camasa de forta care ii ingusta incheieturile facandu-i venele sa i se sparga in mici canale de scurgere. Ii irigau tamplele,simtea atat de fierbinte sangele pe fata ei, simtea ce spune Rares, simtea ca ar trebui sa ii raspunda, dar nu putea..

-M-am saturat, ma auzi? m-am saturat bah! nu mai pot sa te vad lancezind pe jos, fara niciun sentiment ptr nimeni,nici macar ptr tine. Eu plec! Nu mai pot sa lupt, renunt, nu mai am rabdare. Ana. plec! Si a plecat. A inchis usa in urma lui,a luat liftul si a coborat 7 etaje fara nicio ezitare.

A doua zi Ana se intoarse la gunoaiele ei si Rares nu se mai intoarse deloc la aceleasi gunoaie ca si Ana. Nu mai imparteau nimic.

Cafeneaua

2010-07-16T13:43:00.000-07:00

Fum, mult fum in jurul cazii pline cu apa...se roteste lumina in jurul axului negru concentrat intr-o aspirina...s-a lasat intunericul deja, dar se mai observa printr-o iluzie optica amurgul inclestat in seninatatea scranciobului...Bai, ce tampenie e asta? nu mai vad si respir in palme, sunt ajutata sa respir de palmele mele si nu de ale tale..

Sari bai! esti prost? nu vezi ca nu mai e?pe langa faptul ca s-a sp[eriat cand ai stranutat, nici macar nu a folosit servetel ca sa te stearga de mucii silintei de a fi mai bun. Ce cuvinte dureroase si vulgare...e urat sa pronunti sexul feminin sau masculin..sunt niste cuvinte care strica oarecum inocenta cadrului in care ti-ai promis iubire si unicorni ce alearga pe o campie fermecata plina de margarete...

vezi mah, vezi? ce sa vezi? cadavrele, mortaciunile din plastic lancezind pe langa tine..le bagi in seama?nu bah, nu poti sa le vezi ca ti-au turnat cianura in sticla de benzen..nici nu stii ce dracu sa faci cu ea..sa o bei, sa te scrantesti la cap..nu stiu ce sa mai scriu..pana mea..ma gandesc acum la euforia mea din ultimul timp, la indiferenta care ma apasa , la morile cu care ma zbat sa nu ma lupt , vreau sa le las sa urle in continuare in vant sa nu incerce sa imi respire in ureche...sa lasam sa zboare extraterestrii comunitari, sa nu isi piarda culoarea

Da!

2010-06-21T14:14:00.000-07:00

Ce ar spune vocile din capul tau daca le-ai asculta? Ar spune ca e bine sa bei vodka cu suc de portocale, ca e bine sa iti asculti prietenii, ca e bine sa iesi la un film din cand in cand, ca te invarti prea mult in loc, ca te uiti prea atent la musca de pe perete, ca te urci in copaci prea inalti ptr tine, ca vorbesti aiurea si nimeni nu te asculta.

Ce sfaturi ti-ar da ele, in schimb? Pai, draga mea, ar trebui sa stai mai des cu prietenii in fata blocului pana tarziu cu un ceai inghetat, cu un pet de bere si niste chipsuri, sa asculti fosnetul frunzelor in toiul verii cand vantul vesteste o furtuna, sa nu mai fumezi 2 pachete de tigari pe zi, sa te duci mai repede la doctor(sa nu mai amani atat), sa umpli un pahar cu vise si apoi sa te ineci cu el, sa iti incarci revolverul cu idei si sa tragi in ei. Hmmm...am uitat ceva? Ah da! sa ii spui ei ca nu ai uitat-o, in fiecare zi..absolut...

De ce te-ar certa vocile din capul tau? Ca ai uitat sa tragi apa, ca nu ai facut curatenie azi, ca nu ai fost la concertul la care visai demult sa ajungi, ca nu l-ai luat in brate aseara cand s-a intors cu spatele la tine, desi iti dorea asta atat de mult, ca nu ai putut sa ii spui ce gandeai, ca nu ai putut sa il saluti azi and l-ai vazut la metrou si ai trecut nepasator pe langa el, ca ai negat autoritatea inimii, ca nu ai inceput ce ai termina(si nu, nu am scris gresit) , ca ai uitat sa deschizi geamul azi de dimineata si ca nu iti mai pasa.

De ce nu te-ar certa vocile din capul tau? Pentru ca din cand in cand mai esti bun, pentru ca asculti, pentu ca nu uiti sa visezi, ptr ca adormi tarziu cu cineva in gand, pentru ca desi dormi singur mereu spui cuiva noapte buna, pentru ca stii cum sa scapi din probleme, pentru ca te mazgalesti cu oja pe picioare, pentru ca desenezi pe perete, pentru ca inca mai sari coarda si joci pitita, pentru ca arunci cu pungi de apa de la etajul 7, pentru ca ti-e frica de spatiile inchise, pentru ca ai avut curajul sa spui da cand ar fi trebuit sa spui nu, pentru ca te-ai intors de la metrou ca sa il revezi, pentru ca te-ai uitat in urma ta...

Ce le-ai spune tu vocilor din capul tau? SA MA LASE IN PACE!

Curiozitatea a ucis pisica

2010-05-19T11:04:00.000-07:00

Sunt unele lucruri in viata care trebuie sa ramana ascunse. Sapam dupa cutia Pandorei ca sa gasim doar tristete, nu speranta. Cu ce ma/te ajuta pe mine/tine suferinta? Cu asfixierea mintii, iti spun eu. Nu te ajuta sa te inalti, sa atingi esenta neintelesului. Nu, nicidecum.

Curiozitatea a ucis pisica, si o va mai ucide in restul celor 6 care i-au mai ramas. De fiecare data va muri din cauza inonstientei ei, din cauza nelimitarii ei la concret. A murit oare pisica mai inteligenta, mai cunoscatoare? Nu, a murit de inima rea, de ciroza si de supradoza. Si nu ma refer la supradoza de vise, ci la supradoza de cunostinte, careia nu i-a putut face fata. Pisica asta nu a stiu cand sa se opreasca, a continuat sa sape adanc dupa micile secrete care fac viata altor pisici riscanta, astfel a ajuns sa preia ea toate riscurile pisicimii si sa moara inecata cu un ghemotoc de par. A cautat prin desisuri, prin balcoane intunecate, prin gunoaie si s-a ales cu un gol in stomac. Si ma intreb acum: Oare la ce s-a gandit pisica noastra in momentul in care totul se invartea in jurul ei, ochii ei se dadeau incet peste cap si golul din stomac i se transforma intr-o gaura neagra? Se gandea ca e singura in fata unui morman de deseuri? Ca moare, totusi in nestiinta de stiinta? Ca linistea o cuprinde de-abia acum dupa multe cautari? Nu stia nici ea, nu s-a gandit la nimic, a acceptat limitele cautarii.
Ce nu stii, nu te omoara! Intr-adevar! Leaga pisica la ochi si las-o in intuneric, sa isi dezvolte simtul de supravietuire, de a se limita numai si numai la ea. Va reusi sa ramana in intuneric fara a inceca sa descifreze misterele unor pereti de care se tot da cu capul? Nu, se va da cu capul de toate zidurile care o inconjoara, pana va reusi sa le zdrobeasca, ori pe ele, ori capul ei, dar pisica intotdeauna va cauta raspunsuri, chiar daca nu sunt raspunsurile de care are nevoie, dar sunt niste raspunsuri pe care reuseste sa le primeasca cu orice risc. Risc pe care si l-a asumat atunci cand a simtit raulete de sange prelingandu-se usor pe blanita...

Terapia balconului

2010-05-04T15:54:00.000-07:00

Muzica suna surd azi noapte in urechile mele, vedeam umbre aiurea miscandu-se continuu in jurul tau. Dar tu stateai, nu observai nimic decat valurile ce se loveau de mal. Te-am strigat de multe ori, dar nu mi-ai raspuns, nici macar nu te-ai intors.Probabil ca nu m-ai auzit sau pur si simplu nu mai puteai sa te intorci. Atunci am plecat...Nu m-am mai reintors, stiam ca nu are rost, toate actiunile mele ar fi fost in van.
M-am plimbat toata noaptea, era atat de multa lume...Nu puteam nici macar sa imi aud gandurile. Si stiu ca as fi vrut sa ma transpun pe o coala de hartie. Sa ma arunci acolo si sa ma lasi sa ma usuc in bataia soarelui. As fi lasat soarecii sa vina la mine, meduzele sa ma sufoce si algele sa ma imbrace.

Stai! Pe langa tine mai sunt o sumedenie de raci ce se ascund prin varza. Unii oameni au nevoie de un izvor de liniste, altii au nevoie doar sa respire...

E atat de intuneric in seara asta, nu e nicio stea, s-au ascuns toate. Au incetat sa-i mai spuna lunii ca eu nevoie de ea, ca o doresc, prefera sa se ascunda de ea.

E ora 1.30 noaptea. Stau pe balcon, ascult muzica si fumez. In jurul meu e o liniste zguduitoare.Cateva lumini aprinse in blocurile de langa. Stau si ii observ: oameni ce se uita la televizor, oameni ce se tin in brate pregatiti de somn, altii scriu pe laptop in balcon si ii observa pe altii. Unii isi fac de mancare sau fac dagoste cu vreo necunoscuta...

Ma gandean daca ti-am spus vreodata ca am nevoie de tine, ca vreau sa ma pierd, sa ma vad in ochii tai....

Amintire

2010-04-25T12:16:00.000-07:00

Guma Orbit imi aduce mereu aminte de diferite saruturi. Nu vi s-a intamplat niciodata sa asimilati o haina, un zambet, un miros, o textura cu o amintire? Gelul de dus cu ylang ylang ma face sa ma gandesc mereu la mare, la valuri dulci si nisip racoros.
Era iarna, frig si zapada peste tot. Cremuiala de dimineata...mmmm...vara, soare, apa...lumina...toate astea de la aroma cremei..Iubesc momentele in care mi se intampla deja vu -uri imago-aromate.
In curand voi pleca la mare, mi-am schimbat parfumul, crema si tot ce are tenta iluzorie, ptr ca atunci cand va fi frig si ploaie in suflet sa am cat mai multe produse care sa imi aduca aminte de fericire.
E trist ca uneori avem nevoie de un imbold care sa ne reimprospateze memoria cu frenezia fericirii.

Era o anumita cafea la ibric pe care o beam in fiecare dimineata la Stuf cu draga mea prietena A., cateodata ne mai insotea si I. Ce aburi, ce miros, ca doar da: cafeaua si tigara stabilesc relatii interumane, cel putin asa se intampla in universul meu. Ca sa ajungem sa ne cunoastem trebuie sa suferi de vicii, numeroase vicii. Trebuie sa trecem impreuna printr-o mahmureala si printr-o prafuiala de nedescris.

Nu imi mai amintesc bine fata ta, pe atunci era scaldata in sare si nisip. Cred ca nici tu pe a mea, caci a mea nu mai e trecuta de valuri si soare...Si nu mai am niciun parfum care sa imi aduca aminte de tine...

Iluzie

2010-04-11T01:55:00.000-07:00

M: -Buna seara! Sunteti liber?
T: - Da, urcati.
M: -Multumesc. Strada Y.
......
T: -Se pare ca nici de data asta ploaia nu vrea sa vina.
M: - Mda, mai bine..(Nu inteleg de ce vorbeste omul asta cu mine atat. Ma seaca. Eu vreau doar sa ajung acasa, sa ma bag in pat si sa dorm.)
T: -Traficul din Bucuresti e un dezastru. Toti se imbulzesc si vad ca nu e loc ptr toata lumea, doar unii pot merge cu masina regulamentar, altii nu au nicio treaba. Se vede ca traim in Romania. Oamenii sunt atat de egoisti, invidiosi si rai.
M: - Mda, asa e. (Doamne Dumnezeule, si tot continua. Vreau sa se opreasca o data.) Il urasc pe omul asta cu par grizonat care conduce si care vorbeste in continuu. Profilul lui psihologic, uman consta in 50 de ani de singuratate, iubire doar din partea parintilor si a prostituatelor, 30 de ani de stresat calatorii cu discutiile lui banale despre trafic si Romanioara. Trupul lui-taxiul, inima lui- claxonul, capul lui- motorul, sursa de energie- motorina, ochii lui- parbrizele, pleoapele- stergatoarele, asa se infatisa Omul Taxi in imaginatia mea cand de la atata plictiseala incepusem sa delirez.

T: - Stiti oamenii nu mai iubesc in ziua de azi. Ei spun ca e dragoste la prima vedere, si la inceput totul e miere ca apoi sa fie totul sa fie amar ca pelinul. Nimeni nu mai ia in considerare sentimentul frumos al iubirii, acum tot ce conteaza e bunastarea ta ca om.
M: -Aveti dreptate.( Taie-ma si arunca-mi partile corpului in Dambovita. Nu inteleg de ce omul asta continua sa vorbeasca. Si mai presus de asta imi vorbeste despre iubire. Ce e iubirea? Nimeni nu stie ptr ca nu exista. As fi vrut sa ii spun asta, dar parca l-as fi intristat mult mai rau decat era el deja, si parca nu as fi vrut asta, desi era un taximetrist tare vorbaret. E umil, simplu si trist ca iubirea si-a intors fata de la el. Sau daca i-as spune ca nu exista asa ceva poate l-as scuti de o durere in plus, de un efort in plus, de o cautare in plus. Dar e in regula, oamenii au nevoie de iluzii.)
T: - Ati ajuns. Face 7 lei.
M: - ....
T: -.....
- Bai, trezeste-te..
-Huh? trebuie sa vorbesc cu taximetristul...trebuie sa ii spun..
- Frate, esti nebuna..trezeste-te ca intarziem la cursuri.
-Aaah..da...binee...Imediat.
Inchide ochii repede ca sa revii in visul tau..trebuie sa ii spui..trebuie...

Pot sa il pastrez?

2010-03-27T09:58:00.000-07:00

Nimeni nu cauta ptr ca nu stie ca lipseste. Ce? Lipseste inima care sa bata putin mai tare decat e nevoie ca sa traiesti. Nu e nevoie sa simti mai mult decat e nevoie. Asa iti spun de mic...te leagana incet pe picioare si apoi te imping sa te legeni singur.

Nu stii cand sa te opresti din drumul spre casa, urmaresti pasii greoi ce au lasat urme cand ai plecat de dimineata. Te reintorci pe aceeasi pasi, calci pe aceleasi urme, nimic nu s-a schimbat...mirosul greu care mai da de stire ca ai reaparut nu impresioneaza pe nimeni. Cateodata te simti ca un cadavru ambulant, cateodata traiesti ptr altii, caci stii ca daca nu ai mai fi le-ai aduce o mare tristete in suflete.
Vantul bate mai tare, incearca sa te abata de la drumul tau creat de rutina. Tu nu il iei in seama, iti apleci capul in fata lui si speri sa te lase sa te asezi pe o banca. Sa iti lase gandurile in pace, sa nu iti roage inima sa bata mai alert caci stii ca nu ii vei face fata. Iti va iesi din piept, se va plimba prin namol, va face 10 pasi, negustorii o vor lua si o vor vinde pe bucati la tarabele lor pseudo aranjate pe colt de strada.

Mai ai nevoie de ea? Te mai ascunzi prin linistea asfaltului? Iti mai pui ochelarii de soare ca sa nu se vada lacrimile din ochi? Te mai rastorni dimineata din pat,mototolit in cearceaf? Iti mai canti mainilor degradate? Te mai bati cu morile de vant, in cliseul anilor pierduti? Iti mai simti nasul de gerul naprasnic din zilele trecute? Mai zbori prin ceasul ce a stat de multa vreme? Mai e vreun elicopter in cer?

Pe straziile incalzite de aburul masinilor te plimbi acum si iti tiuie urechile a desfranare. Desfranarea gandurilor. Ai vrea sa te duci si sa te lipesti de un avizier, sa scrie pe tine ca de la 5 dimineata pana la 7 seara iti bate inima atat cat sa traiesti. De la 7 seara intra in standby, isi reincarca bateriile ptr urmatoarea zi.

Deseneaza pe asfalt o inima apoi sterge-o cu piciorul. Urme pe asfalt de inima. inima din creta colorata. O sa o gaseasca cineva acolo, o sa sparga bucata de asfalt, o va lua acasa si o va recolora cu o altacreta colorata, ii va pune o baterie si o va aseza sa bata de la ora 7 dimineata pana la ora 5 seara.......

Punct

2010-03-09T12:12:00.000-08:00

Ora 22.04. Intalnire. Intarzie, ma enervez si ma intorc acasa. Ma suna si ma roaga sa ma intorc. Ma intorc de la metrou. Mergem sa bem un ceai.. Ma saruta in lift, il las, dar nu-i raspund. Ajungem la el. Ne uitam la un film. Ma ia in brate, il iau si eu in brate. Putin, nu pot sa il tin prea mult in brate, ii dau drumul.
Facem ce trebuie sa facem. Se duce la baie, apoi se intoarce si ma ia in brate. Ma sufoca si ma ineaca. Il pup pe obraz, ii dau mainile la o parte si ma intorc cu spatele. Ma prefac ca am adormit. El adoarme in 5 minute. Eu stau.
El sforaie, eu ma gandesc. ma rasucesc de pe o parte pe alta, si el se rasuceste in timp ce sforaie.. Ma duc la bucatarie sa fumez o tigara. Incerc sa imi pun gandurile in ordine, nu reusesc. Ma intorc in pat, el sforaie.

Vreau sa il iau in brate. Nu pot. El sforaie.
Adorm. Ma trezesc. El inca doarme, nu mai sforaie. Se trezeste intr-un final. Imi spune " Buna dimineata!" ii raspund si eu. Se duce la dus.
Cat timp e la dus ma imbrac si ies. Nimeresc incuietorile si ma strecor incet pe usa. El nu ma aude, zgomotul apei acopera fuga mea.
10 minute mai tarziu...
Ma suna..a observat lipsa mea... nu-i raspund... imi da mesaj...ii raspund...

Sfarsitul noptii....

Probleme de perceptie

2010-01-28T01:49:00.000-08:00

Cafeaua si lingurita rosie stau linistite langa laptop, se mai misca din cand in cand, pentru ca masa e instabila. Nu e mare lucru, pana acum nu s-a varsat nimic.Totul e sub control, mai putin degetele mele care tasteaza acum, in incercarea de a scrie un post. Stiu ca ma macina ceva, ma seaca si trebuie sa il dau afara, pana o sa raman o cavitate goala.
Noi, indivizii, fiintele rationale, speciale, ca doar asa ne place sa ne numim, nu stim nimic despre ceilalti.Ii luam ca atare, le cerem multe, dar nu oferim nimic in schimb. Tinem la distanta peretii ca suntem claustrofobi si ne e teama sa se darame asupra noastra. Eu mi-am rupt un deget in incercarea de a tine un perete ce tocmai se darama asupra mea. Dar nu-i nimic, acum am scapat de senzatia ce ma inabusea.

Am incercat sa controlez, sa tin in frau multe lucruri, de la sentimente pana la continutul gunoiului pe care il arunc dimineata. Constiincioasa, strang punga bine la gura si apoi o arunc la ghena. Cateodata face un zgomot ciudat in drum spre "gunoiul cel mare" si cateodata ma murdaresc pe degete cand incerc sa o fac sa incapa pe ghena. Dar asa stiu ca macar am scapat de gunoi.
Nu mi-am imaginat niciodata ca o sa ajung in situatii in care trebuie sa cumpar un bilet de tren spre oriunde, numai ca sa scap pentru cateva ore de ganduri. Uneori imi fac mustrari de constiinta ca nu am luat biletul pe care il vroiam si l-am luat pe cel pe care mi l-a oferit casierita. Dar uneori ma enerveaza. Sta cu ochelarii pe nas, uitandu-se viclean cu ochii pe deasupra ramelor la tine, incercand sa vada de ce vrei sa te duci intr-un loc, ce bagaj ai si daca arati corespunzator calatoriei pe care o vei face.
Mi-am luat biletul si m-am dus pe o banca sa astept trenul. Mi-am aprins o tigara. A venit un cersetor si mi-a cerut si el una, I-am dat. Mi-a tinut companie, in semn de multumire ptr tigara.Nu am vorbit, doar stateam si ne uitam la sinele de tren.La un moment dat a incercat sa imi explice ca trenul pe care il astept are intarziere si ca ar trebui sa ma duc sa il astept intr-un loc mai calduros. Nu eram atenta la el, gandurile mele zburau peste linii de cai ferate.
Mi-am scos o carte, ca sa treaca timpul mai repede. Citeam din ea si in acelai timp observam picioarele trecatorilor miscandu-se pe langa mine. Nu ma deranja ca treceau fara nicio ezitare in fata mea, eu chiar eram ocupata sa le studiez mersul, unii mai inceti, altii mai rapizi, intr-un mers domol sau agale..cred ca intr-un final, indiferent de mod sau timp si loc, toti ajungem la capatul de linie al fiecarui tren in care ne-am suit si asteptam ca la sfarsitul drumului sa fie cu adevarat statia pe care ne-am imaginat-o de la primul pas pe care l-am facut pe peron.

Rewind

2010-01-19T04:32:00.000-08:00

Astazi ninge, iar...sunt fulgi mari de zapada ce imi cad pe fata in drum spre metrou..pe asfalt inca straluceste zapada, nu a apucat sa se murdareasca. In calea mea 3 copii trag de o sanie, un altul sta linistit pe ea si ii indeamna pe ceilalti sa traga mai repede de sanie.
Copacii stau. Cainii s-au ascuns in gauri de canal. Oamenii curata asfaltul, scot griul la suprafata.Pasarile au plecat de mult timp. Cafeaua a inghetat in cana. Geamurile au mici flori desenate pe la colturi. Autobuzul merge molcom. Aburii ies pe gura incetosati. Razele soarelui nu mai bat. Paduchii nu se mai aduna. Muzica nu mai suna. Ambulanta cade intr-o ghena. Noroiul se aduna intr-o cafenea. Ziarul sta pe-o banca linistit, cu ochelarii atarnati. Babele din coltul strazii nu mai comploteaza. Caminul nu mai e unde era. Pistolul soarbe incet o supa dintr-un glont. Un dulap se scarpina dupa ureche. O sarma sta inclestata intr-o vitrina. O musca joaca sotronul. Ceasornicarul isi aranjeaza timbrele. Facultatea s-a mutat intr-un loc mai cald. Valiumul sta pe raftul cu mancare din bucatarie. Castroanele incearca sa traverseze strada pe verde si nu rosu, asa cum au facut data trecuta si l-au pierdut pe cel mic. Eu stau agatata de o ramura dintr-o panza de paianjen si observ totul invers.

Craciun fericit

2009-12-25T13:11:00.000-08:00

Nu am mai scris nimic de ceva vreme..nu mai stiu ce sa scriu si cum..mi-e rusine ca altii sa citeasca ce scriu eu. Mi-e teama ca par vulnerabila prin posturile mele. Desi, daca stau sa ma gandesc nu mai sunt asa de speciale si deosebite cum credeam eu candva, nici macar pe mine nu ma mai expun.
Incepusem la un moment dat sa scriu o carte, dar nici pe aia nu am terminat-o. Nu cred ca e relevant ce spun eu acum.

E si ziua de Craciun, dar cui ii pasa? cine o simte? Unii beau Jim Beam, altii scriu bloguri fara nicio noima, altii beau prin vreun bar, altii si-o trag, altii se mai iubesc din cand in cand. Cati dintre noi mai asculta colinde, mai asteapta nerabdatori cadourile de sub brad sau cati mai merg cu colindul? Dar cine mai primeste cadouri? Se presupune ca suntem deja mari, pardon, maturi, si nu mai credem in Mos Craciun.

Eu am crezut si simteam spiritul Craciunului. Ma duceam cu colindul si ma bucuram tare mult cand veneam acasa si faceam inventarul covrigilor. Mama imi facea un ceai ptr ca eram toata inghetata, iar bunica imi freca mainile ca sa imi circule sangele mai bine si sa ma incalzesc. Alergam in stanga si in dreapta sa aduc ornamentele de Craciun, sa impodobim bradul, pe care il furasem cu mama din padure. Si ce teama mai aveam ca o sa ne prinda padurarul si o sa ne amendeze..ma rog, mie nu imi era teama, eu nu aveam nicio treaba..eu eram bucuroasa ca o sa avem un brad mare si frumos in casa, ales tocmai de mine...Coronitele pe care le faceam si le impodobeam erau tot mandria mea si a mamei. Fratele meu nu ajuta decat cu linsul oalelor in care se facusera cremele ptr prajituri. Eram fericiti.

Astazi fratele meu a uitat ca e Craciunul, asa ca s-a dus la magazin si a fost uimit ca e inchis..apoi si-a adus aminte ca e sarbatoare.
Nu regret nimic si nici nu imi pare rau, numai ca nu imi dau seama unde a disparut spiritul Craciunului?De ce nu mai simt nimic? De ce nu mai am fiori cand ma trezesc dimineata? De ce nu ard de nerabdare sa mananc sarmale si friptura? Oare e vina mea ca am crescut? Sau e vina capitalismului? Acum Craciunul e doar o sarbatoare comerciala. Nu mai exista gutuia in brad, exista globul de cristal, nu mai exista beteala ci luminite pe led, nu mai exista desaga cu colindete ci portofel cu bani, nu mai exista cozonac facut in casa ci produse cumparate din Carrefour...

Incep sa cred ca Grinch a furat Craciunul.

Sfarsit

Fericire

2009-11-14T03:25:00.000-08:00

"Oare poti sa fii fericit si, daca da, la ce ora?" Beigbeder
Am gasit citatul asta in cartea pe care o citesc acum. M-a frapat intrebarea asta.,m-a facut sa ma gandesc daca exista un anumit moment, planificat, organizat de cel care trage atele intamplarii pentru noi. Si daca nu suntem acasa la ora in care trebuie sa fim fericiti? Daca suntem plecati si ratam fericirea? Sau daca ne blocam in ea? Daca am trai fericiti in fiecare zi? Am mai cunoaste strafundurile ratacirii, profunzimea lacrimilor interioare? Ne-am gasi intr-un vertij al placerilor desfranate,platonice sau practicate?

Nu stim ce aduce fericirea cu ea..ea ia diferite forme in functie de fiecare om..unii sunt fericiti cand ploua, altii urasc ploaia..unii se bucura de o floare culeasa in zorii zilei, altora nu le plac florile...cred ca noi luam forma in functie de fericirea pe care o primim..inflorim sub privirile unui barbat, ne entuziasmam cand primim un compliment si ne afundam cu placere in plapuma...

Cine dracu stie ce e fericirea si cand vine ea? Cine stie ce forma ia? Nimeni...si chiar daca stim, o primim pentru cateva clipe ca mai apoi sa avem ce regreta si motive ptr o melancolie cronica. Nu intelegem fericirea si nici nu avem cum, o lasam sa vina la poarta noastra, inchidem ochii si ne acoperim urechile si nu ii raspundem..o lasam sa astepte in namol..de ce? asta habar nu am...

Use and abuse

2009-10-31T13:30:00.000-07:00

Nu ma mai temeam acum de nimic, incepeam sa simt ca le vazusem, simtisem si auzisem pe toate. Dupa noaptea trecuta in care Ana m-a luat dintr-o data din mijlocul multimii dantuitoare din club. Fara sa imi spuna nimic, decat printr-o mimica a fetei ce sugera un ssshhhh! senzual am urmat-o fara sa pun prea multe intrebari. Desi cand am trecut pe langa virilul ala cu ceafa groasa, care sigur ar fi avut nevoie de un deodorant mai puternic, am simtit ca ceva imi va aduce maine mustrari de constiinta. Si cum o lasasem pe saraca Ioana acasa, spunandu-i ca plec sa imi limpezesc gandurile, caci cearta noastra despre avortul ei ascuns ma lasase fara drept de replica.
Asa ca am plecat absent undeva cu gandul sa ma inec in vodka.
Acum Ana era cea care dadea tonul gandurilor mele,ma tinea de mana strans in timp ce ma conducea catre toaleta. Eram constient ca nu ma duce acolo ca sa isi pudreze nasul, si cu toate astea am urmat-o, nu puteam rezista mirosului ei de levantica, rochitei ei negre ce ii venea pana la genunchi, sanii pofticiosi, rotunzi si plini...hmmm..si acum cand ma gandesc imi zboara mana...
Bineinteles ca am stat la o coada infernala la baie, caci se pareca toti in clipa aia aveau probleme cu vezica.M-am enerevat, am apucat=o de mana si am tarat-o pana la hotelul cel mai apropiat...the rest is history
M-am trezit de dimineata, nici nu vedeam bine, dar aveam o sete ingrozitoare ce se datora betiei de azi noapte.M-am ridicat si am dat peste prezervativul folosit pe care eu in ameteala mea, il lasasem fix langa pat. L-am ridicat cu o oarecare scarba, nu stiu de ce, si l-am aruncat in cosul de gunoi din coltul camerei. Ana inca dormea bagata toata sub plapuma, abia reuseam sa ii vad fruntea.
Vroiam sa plec, dar nu o puteam lasa acolo..ar fi fost simplu, coboram la receptie si plateam cazarea de o noapte, iar ei sa zicem ca i-as fi lasat bani de taxi, dar poate s-ar fi simtit folosita si ma gandeam ca nu ar fi frumos din partea mea, desi daca ma gandesc mai bine nu a fost frumos din partea mea sa o las nici pe Ioana singura dupa ce mi-a spus ca tocmai a facut un avort.....

In asteptarea Nimicului

2009-10-18T11:50:00.000-07:00

Ora 00:36. Cineva bate la usa. Intunericul strabatea camera, dar parca lumina din felinarul de pe strada se strecura timida printre jaluzele..M-am ridicat din pat, uimita de ora tarzie la care sunt vizitata.Somnoroasa, cu ploapele amestecate in gene, m-am impedicat de bongul de langa pat si am cazut cu nasul in flori. M-am ridicat, m-am scuturat, am pus bongul bine, fericita ca nu il sparsesem si intr-un final am ajuns la usa.M-am uitat pe vizor si am vazut un cap micut acoperit de o caciula visinie, nu parea a fi ceva amenintator, asa ca i-am deschis.
-Buna seara, ii spun eu deja trezita. Eram fermecata de creatura ce imi statea in fata: avea un metru, ochii nu-i puteam distinge caci erau acoperiti de un breton negru si des, am putut sa ii observ manutele care erau fragede, subtiri si cu degete foarte lungi invers proportionale cu inaltimea. Nu mi-a mai sarit cu nimic in evidenta caci era toata acoperita de un parpalac verde ca prazul pana in pamant.
-AAAh..bunaaa seara! Imi cer scuze ca va deranjez, eu sunt Nimicul.As vrea sa va cunosc mai bine si sa va impartasesc din experienta mea.
Enervata la culme ca mica fiinta isi bate joc de mine, m-am uitat urat la ea incercand sa ii dau de inteles din priviri ca nu imi place jocul pe care il aplica. Si i-am raspuns ironica, raspunzandu-i totusi la provocare:
-Eu sunt Nimeni!Acel Nimeni care nu are nevoie de Nimic.
-Imi pare rau, dar va inselati.
-Cum asa?, ii raspund eu indignata.
-Pai, stiti, domnisoara, dumneavoastra stati seara pe intuneric uitandu-va la stele, dorindu-va sa fiti printre ele, stati mereu cu capul aplecat in carti sperand sa fiti unul dintre personaje,si va uitati mereu la petele de pe pereti incercand din rasputeri sa fiti una cu ele. Asta inseamna ca nu aveti nevoie de Nimic?
M-a speriat spunandu-mi exact ce gandeam si ce faceam, ma lasase acolo in fata usii cu gura cascata si cu mintea plina de infinite ganduri.

Am ramsa in usa pana cand, dimineata la 8, cand vecina Ana pleca la munca si m-a intrebat daca am iesit sa imi iau ziarul. In acel moment am realizat ca eu stateam rezemata pe usa de la intrare de aproximativ 8 ore asteptand Nimicul.

Het

2009-10-12T13:01:00.000-07:00

Si am tot alergat catre nicaieri in ultima vreme. Te-am luat cu mine, ti-am aratat toate colturile secrete si toate umbrelele desfacute si tu nici macar nu ai remarcat ca de fapt iti aratam plasticul din mana-mi sfasiata. Si nu, nu cred ca ai refuzat sa vezi, nu cred ca linistea din noptile ploioase, ca tunetele si fulegerele ce ne luminau camera nu iti ofereau o destinatie. Mai cred, insa, ca tot ce ne-am oferit si am preintampinat au fost ca niste ciori izbite de asfalt, ca smoala ce iti ustura nasul vara, ca sangele ce iti curge din nas cateodata, ca tot ce am pus la pastrare in timp de bezna haotica.

Peste desenul din creta colorata facut aici, in fata ta de un copil anonim, ai aruncat sarmane deslusiri de intelesuri, ai inebunit odata cu acel albastru senin al ochilor sai, te-ai sfasiat odata cu cerneala din calimara azvarlita in el.

Sa uiti o parte din tine, sa calci peste o umbra scrijelita in vid, sa mori langa un pasager de plastic al vietii, sa rupi o bucata din tine si sa i-o dai celuilalt, sa smulgi un fir de zambet si sa-l arunci in aer..toate acestea sunt lucruri care nu definesc absolut nimic..exact ca tot ce scriu eu aici..un mare si un absolut NIMIC.

Balanta fecioarei

2009-10-06T13:46:00.000-07:00

2 paturi, 2 vaze cu crizanteme, 2 lumanari parfumate, 2 becuri, 2 creme, 2 periute de dinti- o singura persoana!
Deseori ne gasim inconjurati de obiecte ce umbla numai in "cuplu" si ne miram de ce una nu poate exista fara cealalta, e ca lumina fara intuneric, negru fara alb, raul fara bine..stii ca atunci cand le vezi pe amandoua la un loc universul este in echilibru. Cand esti tu cel pastrat in intuneric, si nu la umbra unui stejar bucurandu-te de putina racoare intr-o zi torida, realizezi ca balanta in care te afli tu inclina catre pamant. Tu te afunzi din ce in ce mai mult in acel taller care, crede-ma straine, nu e un fengshui frumos aranjat cu trandafiri si pietricele colorate, este pur si simplu un nod gordian. Dezleaga-l incet, cu rabdare cu mila si cu patima...

Astazi nu exista cuvinte inteligente sau citate pline de substrat care sa reprezinte faptele ce s-au prelins de-a lungul acestei zile. Totul se incheie cu o noapte perfida in care bastardul ala de Oust continua sa ma sperie la fiecare 38 de minute cu paf-ul lui si cu Magicianul, care de altfel imi place foarte mult.

Concluzia pe care pot sa o trag astazi e ca rutina sta la panda, desi mai exista oameni care mai reusesc sa te scoata ptr aproximatic 5 minute din ea. Locuri frumoase, discutii interesante si cu toate astea nimic de zis...

Un smoc de par

2009-09-22T13:55:00.000-07:00

Si-a turnat whisky in pahar, cam cat doua degete, si-a tras mai aproape scrumiera ca sa se poata intinde in timp ce isi termina ultimul joint. Rulat de ea parea parca mai bun, nu ii placeau cele pe care le faceau ceilalti, prefera sa simta ea foita in mana rasucindu-se, adora sa traga primul fum, caci asa simtea cum pica in neant din prima. Clabucii norului de fum ce o inconjurau o faceau sa isi inghita lacrimile si sa se ascunda in plapuma..si nu! nu era vina ierbii, era vina frustrarilor..
Nu e in regula sa fumezi..stii asta..toata lumea ti-o spune..dar stii ca atunci ptr cateva ore totul dispare, esti numai tu si peretii ce te inconjoara, cativa prieteni imaginari si salteaua pe care te intinzi atunci cand nu mai poti sa te ridici.
oups! am cazut..imi cer scuze ptr aceasta mica bruiere, numai ca picioarele nu ma mai asculta, mintea imi rataceste in colturi de mahala sinimic din ce vad nu mi se pare mai roz...parca bucata asta rulata din mana mea nu mai are efectul scontat..nu ma face mai fericita si nici mai proasta..ma face sa gandesc tot mai mult..la o panza de paianjen ce sta agatata in coltul camerei, la clanta aia dubioasa care se tot uita la mine de ceva vreme si nu ma lasa in pace, la muzica asta idioata ce pare ca nu se mai sfarseste...si la mine..la viata mea...si am ajuns la o concluzie..da! fumatul ucide!dar si viata ucide! si nu vrea sa se opreasca din asta oricat de mult ai ruga-o.
Uh uh uh! Tocmai a trecut prin fata mea al doilea joint, l-am refuzat tacticos ptr ca deja mi se infundase mintea de la atatea ganduri, nu mai vroiam altele care sa mi-o inunde.Creierul meu functiona la o capacitate maxima si foarte rapida, imi treceau prin fata imagini din trecut sau un pseudo viitor, momentul de fata nu il traiam..eram intr-o transa ce ma ducea din pod in birou, de la facultate la ultima bidega in care am baut o bere cu tine..

Nu, nu stiu ce vreau sa demonstrez, nu stiu cu ce sa incep, ce schimbare as putea sa fac...pana acum, singura realizabila, a fost sa imi tai parul..da! nu mi l-am tuns, l-am taiat..am luat prima foarfeca pe care am gasit-o si mi-am taiat un mare smoc de par...mi-a mai ramas jumatate..cred ca pastrez aceasta jumatate ptr urmatoarea criza existentiala
Cineva mi-a spus ca daca am parul scurt nu ma vor mai placea baietii, iar eu i-am raspuns senina ca nu imi pasa!

Savarina interzisa

2009-09-16T08:02:00.000-07:00

-Pai, bineinteles ca Luca mananca savarine la cofetaria aia din colt, o stii, se numea Cofetaria Tineretului, inca de pe vremea lu' Ceasca. Fie vorba intre noi, el nici macar acum nu a evoluat, in loc sa manance tiramisu, ca ce dracu! doar s-a dus comunismul cu savarinele lui, el inca asta viseaza...da! savarine...

Stii, chiar ii spuneam alaltaieri ca, frate ai innebunit? prajiturile astea sunt clar marca unui regim demult apus...tu parca vrei sa iti reamintesti cum era inainte...ti-e dor?
Sa vezi ce imi raspunde el:" vroiam sa imi aduc aminte de gustul unui fruct rar, de bucuria de a ma infrupta dintr-o savarina stiind ca probabil data urmatoare cand voi mai manca va fi la anu..."

- E nebun! Tanjeste dupa lucruri trecute, in loc sa se bucure de prezent.. de o libertate deplina in care iti poti exprima gandurile si ideile fara teama,in care poti manca o savarina la orice ora din noapte si ca sa nu mai spun ca daca ti-e lene sa te duci sa cumperi, dai comanda pe net si pac! suna soneria..totul e atat de usor acum, iar el viseaza la cozi infernale, la Europa Libera si la securitate...mda! fructul interzis sau mai bine zis fructul de la coada...

Nebunie de dadaism

2009-09-14T15:33:00.000-07:00

1.albastrul ochiilor etica din priviri zambetul strambaturile curiozitatea inocenta sfaturile si saruturile simplitatea faptelor rationalul lui de neinvins iubirea ei sarutul lui pe frunte imbratisarile sufocante
cand se holba la mine si imi spunea din priviri ca ma iubeste cand se matzaia si se rasfata cand dormea cu ochii deschisi cand imi spunea ca ma iubeste si chiar o credea cand imi canta sweet child of mine la chitara si se enerva cand uita o nota cand eram pisoiul ei cand eram scarlet a lui si el my rain cand eram viata ei,nu ne vom desparti niciodata cand ne certam pe numele viitorilor nostri copii

2.reprosurile minciuna faptul ca nu imi spunea niciodata ca sunt frumoasa slabiciunea caracterului faptul ca mereu ma critica egoismul si indecizia complexul de superioritate prea influentabila ca ma indeparta de familia mea ca nu ma intelegea ca nu imi asculta sfaturile ca nu se machia pentru ca nu avea grija de el ca era duala ca era violent
ca era invidioasa si rautacioasa uneori ca uneori ii pasa mai mult de alti decat de mine ca era doar un copil ca uita sa fie inocent ca ma innebuneste si in prezent ca ma face sa il urasc ca ma face sa o uit ca vroia sa se distreze,dar fara mine credea mereu ca el stie ce e mai bine ptr mine

3.sti sa-ti traiesti viata cu toate ca viata nu ti-a dat prea multe stii sa asculti stii sa cunosti oamenii ma faci sa rad atunci cand imi vine sa imi tai venele lupti chiar si cand esti la pamant tu esti puternic, si ambitios, nu te dai batut, desi mai ai nevoie de sprijin esti buna cu cei din jurul tau poti fi si copil si matur cand e cazul poti fi un sprijin poti fi un avant poti fi un pilon pentru o intreaga cladire ai stat cu mine in statie , in soare..deci ai rabdare si esti bun la corason esti o pesimista optimista esti un nebun esti doar un suflet maturizat fortat spui verde in fata ce te deranjeaza

Scris de Scarlet si Nenea Iancu intr-un moment de suspin...

Ramas bun!

2009-09-10T08:21:00.000-07:00

Imi simti parfumul? Te-am intrebat cand te cautam pe sub plapuma...mi se parea imens patul in mometul ala, caci nu te gaseam si te-am cautat atat de mult...m-am luptat cu cutele cearsafului, am supravietuit greutatii plapumei si orbitorului moment de inec.
Nu te-am gasit, iti mai ramasese decat mirosul acela pe cearsaf..stiai cat de mult imi place..nici prea dulce , nici prea amar...

-Mananca-mi ochii, digera-i usor apoi scoate-i pe gura si pune-mi-i la loc ca sa pot vedea prin tine!
-Nu pot face asta! Ai innebunit?
-Nu, nu sunt nebuna, vreau doar sa imi arati ceea ce eu nu pot vedea, as vrea sa te fac sa simti ceea ce arborii nu ti-au soptit atunci cand ne-am asezat la umbra lor si ne-am iubit sub ei...As vrea sa te fac sa mirosi lumina si sa te imbat cu tigara...sa te pot ajuta sa vezi frumosul nimicului...
-Da, tu chiar nu mai esti intreaga la minte. Vorbesti tampenii, nu te-am auzit niciodata asa. Te porti de parca lumea nu ar exista, crezi ca simturile sunt un curcubeu de rasarituri...ce dracu e asta?
-Asa e! Ma simt un strain langa tine, nu-mi intelegi limbajul si, sincer, nici eu pe al tau. Cred ca cearsaful e prea mic ptr amandoi, cred ca acel cantec numai canta ptr noi, cred ca samanta sadita de noi a putrezit in pamant...
Ramas bun iubire!

TU

2009-08-27T06:15:00.000-07:00

In dimineata asta aveam capul impuiat de fum si aburi...Nu vroiam sa ma mai trezesc. Simteam ca nu am ptr ce din moment ce lumina scapara prin jaluzele.Dar mi-am adus aminte dintr-o data de tine. Tu, cea care mi-ai daruit totul.Nu esti mama mea, nu esti nici macar o fiinta palpabila, concreta, pe care sa o sun atunci cand am nevoie, sa ma intalnesc cu ea in fiecare dimineata la cafea si sa simtim amandoua cum ne inecam in fumul de tigara...nu, chiar nu am impartit niciodata absolut nimic cu tine,nici macar o privire..

Tu esti imaginatia mea, esti singura care ma poate scoate din orice problema..singura care in noptile tarzii si singuratice mi-ai aratat un colt de luna, m-ai facut sa zbor pana la mare sa iau in pumn nisip si asta doar intr-o secunda..
Tu esti lumina care imi intra in ochi si ma orbeste, esti scanteia care face ca inima sa imi bata mai puternic decat orice...am incercat sa mi te inchipui, sa iti dau viata, o forma, o fata, o personalitate, dar nu am reusit..ptr ca Tu esti EU..esti toata puterea mea intruchipata in neant..esti calea mea catre libertate, catre un desfrau emotional de neimaginat..

Ai fost uneori copilul de pe strada care mi-a zambit si mi-a inseninat ziua, ai fost batranul caruia i-am cedat in locul in tramvai si dintr-o data m-a facut sa ma simt mai buna, ai fost fratele meu in zilele mele de pustietate launtrica, ai fost tatal care nu si-a certat copilul atunci cand a traversat gresit, ai fost mama care pieptana parul fiicei..ai fost si vei fi ceea ce am fost eu si probabil inca voi mai fi...

Iti multumesc tie, imaginatia mea, ptr momentele de caldura pe care mi le-ai oferit in singuratatea asternutului si a celor patru pereti...

simply nothing

2009-08-25T12:12:00.000-07:00

Te trezesti dimineata...intr-un alt pat...nu te simti bine, ai dormit prost, te dor oasele...ca sa nu mai zicem de persoana care a dormit langa tine ..a sforait,te-a dat jos din pat..te-a luat in brate apoi ti-a tras o palma...

nu iti mai aduci aminte ce s-a intamplat azinoapte,adica..pana sa ajungi la el in pat...tot ce stii e ca persoana de langa tine e o enigma...si apoi iti vin scenarii in cap..am facut-o cu el sau nu?l-am lasat sa ma atinga sau i-am tras o palma? dar daca ii trageam o palma nu ma mai aflam aici...oare e un amic sau vreo ruda? nu, imposibil...

si scapi de acolo in cele din urma, te furisezi usor de sub cearsaf, te arunci in pantofi si ai plecat..sper sa nu iti aduci aminte cand te vei trezi din mahmureala ce s-a intamplat cu adevarat...niciodata

Prostituata

2009-07-30T11:46:00.000-07:00

Cand a plecat de acasa avea la ea o sticla cu apa si un absorbant.Nu avea nevoie de prea multe, stia ca o sa faca bani, indiferent de mod, resursa...banii ii vor veni repede si in sfarsit va putea trai o viata linistita..cel putin asa credea ea...copil naiv...

In seara aia a luat-o el de pe strada, era frig si nu mai avea chef sa astepte mult dupa urmatorul client, desi asta cu care era acum ii oferea doar 10 lei, dar nu conta..avea nevoie de bani, ca ramasese in pana de tigari.
Asta era unul dintre cei mai jegosi clienti pe care ii avusese.Bine, ca nici ea nu era o prostituata de lux, era una dintre cele obisnuite pe care le vezi pe centura: strampi rupti, ruj strident, top negru, cizme inalte, toc cui, putin cam grasuta cei drept, parul cam ravasit si voce groasa.Oricum nu i-a pasat, s-a urcat in masina si au plecat.
El, sofer de tir:ceafa groasa, burta mare, dinti lipsa(probabil ca de la bataile pe care la avusese ptr vreun loc de parcare)...mai lua din cand in cand cate o prostituata ca sa i-o traga, caci deh! era singur de ceva vreme, sotia il parasise si ii luase toti bani deoarece avea 2 copii cu ea. De-asta le platea si putin pe curve, oricum nu le-ar fi dat mai mult nici daca ar fi avut, ptr el nu faceau nici cat o ceapa degerata.
Locul in care au ajuns era bineinteles, parcarea tiristilor. Nici macar nu a fost nevoie sa se dezbrace, caci sexul de nevoie dureaza putin si nu implica absolut nimic, decat o suma de bani si poate cateodata un prezervativ folosit.Cu slitul desfacut, incerca greoi sa isi scoata ustensila si bineinteles ca ea trebuia sa isi faca treaba.Ptr ea era decat o slujba, nu simtea nimic cand el isi infigea madularul in gura ei sau in alte gauri posibile, desi simtea ceva..dezgust...omul mirosea ca dracu si era si foarte badaran..ii placea sexul violent..dupa ce a luat-o de ceafa, i-a tras niste palme sanatoase, a tras-o de par, a mai si scuipat-o spunandu-i in acelasi timp cu dezgust: "CURVA!"(in loc sa ii fie recunoscator ca daca nu ar fi fost ea ar fi ramas virgin toata viata, exceptand sotia, care a fost obligata sa se casatoreasca cu el)
Cu pantalonii in vine, s-a ridicat, si-a sters resturile lui murdare ce ii curgeau pe langa buze, si-a luat banii si a plecat sa isi cumpere pachetul de tigari.....

un vis

2009-06-02T13:17:00.000-07:00

Vin "acasa", ma inconjoara 3 paturi care nu sunt ale mele si pe care nu le doresc in preajma mea sub nicio forma, nici libere, nici ocupate...Nu ai pic de intimitate, esti obligat intr-un fel sau altul sa asisti la discutii idioate, banale, barfe si alte cuvantari de doi bani.
Oameni buni! Eu nu va cer sa imi vorbiti dimineata cand ma trezesc despre Rousseau, dar da-o incolo de teaba, mi s-a luat sa aud: "Uite cat de bun e tipul care distribuie marfa la magazinul din colt" sau "uite-o si pe baba aia ce alearga dupa gaina", ori "Vai! cat de urati sunt astia doi care vin inspre camin".
Frustrari, complexe ce se revarsa la tot pasul. Eu inteleg, toti suntem frustrati sau suntem complexati din eu stiu ce pricina, dar fratilor, duceti-va pe un munte stati acolo singuri, regasiti-va, cautati-va eul interior, socializati cu alti oameni, ca sa ii stresati si pe ei si sa ii plictisiti asa cum faceti cu mine.
Imi imaginez cateodata ca, noaptea, in timp ce ele dorm, ma duc si le sugrum cu un lant, dar apoi imi revin si ma gandesc ca as strica lantul, ar rugini.

Tare mult as vrea sa plec dracu de aici...sa nu ma mai bata nimeni la cap ca ascult muzica prea tare, desi am casti, sa nu mai fiu nevoita sa ascult povesti si glume de prost gust, sa nu aud muzica de prost gust, sa nu le vad cum se stramba cand pun janis joplin , ca sa nu mai zic ca nici macar nu au auzit de ea...

Eh! probabil maine va fi mai bine: soarele va intra in camera, ele intre timp vor fi disparut, iar eu voi sari dezbracata, de nebuna , prin camera, de placere...Amin!

Nihil est

2009-05-29T10:03:00.000-07:00

Este a 3-a oara cand incerc sa scriu ceva in mai putin de 5 minute si tot nu reusesc, backspace, error...Refuz sa cred ca nu incerc, te acuz ca ma renegi atunci cand imi spun ca nu imi dau silinta ca totul sa fie mai bine.
La dracu! De ce toti oamenii cer sa le fie satisfacute nevoile aici si acum si nu au rabdare ca timpul sa le acorde toate cele necesare? Ptr ca suntem niste incapabili, nu suntem in stare sa luptam ptr nimic, asteptam sa ne pice totul in cap, sa ne trazneasca si sa ne trezim intr-o zi ca: wow! uita-te la mine! sunt cel mai tare!

Sa ies in seara asta, nu am niciun chef; as vrea sa iau o gura de aer, caci caminul asta e ticsit de mirosuri putrede, dar prefer sa stau in vegetare, sa pic in nesimtire si sa ma holbez la tavan.

Astazi, iar l-am vazut pe omul invizibil, mi-a spus ca se duce sa ia o vodka...L-am intrebat mirata ce i s-a intamplat, iar el mi-a raspuns trist ca nu mai suporta,ca nu intelege oamenii. El a venit sa ii studieze, sa vada care, ce si cum, dar ei se pare ca il dezamagesc oarecum. Imi spunea ca si-ar fi dorit sa nu plece de acolo, din tinutul lui, unde concetatenii taramului invizibil nu isi vorbeau si nu isi vedeau dimensiunea faptelor.
I-am urat bauta placuta si drum bun la intoarcerea acasa.Macar el sa ajunga acasa daca eu sunt blocata in cosmarul asta...

Pleaca!

2009-05-27T02:42:00.000-07:00

: -Haide! Trezeste-te o data! E deja ora 10 si tu ai maine examen...gandeste-te ca nu ai invatat nimic,si daca vei avea restanta imi voi pierde toata increderea in tine si voi fi foarte dezamagita de tine..
-Bine.Imediat ma trezesc,dar mai lasa-ma 5 minute, am adormit la 2 azi noapte...Uof! daca m-ar lasa in pace si s-ar preface ca nu exist, ca in patul de langa geam este doar o urma lasata pe cearsaf...ar fi perfect...
Am deschis ochii incet si m-am prefacut ca imi intra lumina in ochi ca sa am motiv sa ii inchid la loc.M-am rasucit cu spatele la ea si mi-am bagat fata in plapuma, dar parca o auzeam cum imi striga sa nu mai stau ca o lenesa in pt,sa ma apuc de invatat,sa ma spal sa mananc si sa termin o data cu vegetarea asta. NU VREAU! am tipat la ea in gandul meu...mi-era teama sa ii zic in fata ce cred despre ea: ca o urasc, ca vreau sa moara, ca imi doresc din toata inima sa dispara din viata mea, ca mi-o imaginez muta la fiecare secunda ce trece si ca la un moment dat o voi sugruma cu un snur facut cadou tot de ea...Nu mai vreau sa am CONSTIINTA...
Pentru ca in dimineata aceea nu m-a lasat in pace, m-am ridicat din pat, am oftat adanc, am ridicat un picior si l-am pus jos in podea fix in cana cu cafea pe care o lasasem neterminata de oe la 2 noaptea..
-La dracu! Acum trebuie sa ma duc sa ma schimb, sa imi spal pijamalele...inca o ora pierduta pe ziua de azi din cauza neglijentei mele.
Ma duc in bucatarie, Nico si cu Dani mancau, super! imi zic in mintea mea...acum trebuie sa stau si dupa ele..sa astept o jumatate de ora pana termina ca sa pot sa mananc in liniste si apoi sa imi fumez tigara si sa imi beau cafeaua..
-Neata! Cu toti nervii mei le-am salutat zambind si le-am urat si pofta buna.Pana la urma ce vina aveau ele ca pe mine nu ma lasa constiinta in pace si ca imi varasem ca o idioata piciorul in cafea? Absolut niciuna...
-Haide Ale' sa mancam, ca nu vreau sa stau singura in dimineata asta.
-Imediat,stai sa termin de vorbit cu Cristina si vin in 5 minute.
-Ok, eu ma duc sa incalzesc apa ptr ceai.
M-am dus sa pun apa sa fiarba si sa caut niste pliculete de ceai.Singurele care mai ramasesera erau unele de capsuni,extraordinar de proaste, cu gust de mucegai si rancede...Bleah! SUPER! inca o intamplare frumoasa pe ziua de azi.M-am dus la Dana, vecina de la 7 sa o intreb daca mai are ceai negru,dintr-acela cu care m-a servit ea intr-o seara, cand numai ea stia ce deprimata eram si singura consolare ptr mine in acel moment era ceaiul ei miraculos...
In cele din urma am facut rost de ceai, m-am dus sa pun apa in cani, am realizat ca fiebatorul nu mai mergea si apa era rece. Fir-ar al dracu de amar! Idioata ce esti! (am bombanit in gand cu lacrimi in ochi, deja nu mai puteam,era prea mult ptr mine)
M-am intors in camera, m-am bagat la loc in pat, nu am mai mancat nimic si m-am intors cu spatele la constiinta mea ce imi tot tipa in creieri: "esti o iresponsabila,nu esti in stare de nimic, si mai spui ca vrei sa fii iubita si sa iubesti...ha ha ha! ma faci sa rad! crezi ca meriti asa ceva?"
O auzeam din ce in ce mai incet, un ecou surd se mai auzea acum...gandurile mele erau plecate undeva intr-un loc sublim...pe plaja, stateam si ma uitam la valuri ptr o infinitate..asteptam sa vina sa ma ia si sa ma duca oriunde, numai sa fie cat mai departe de aici...atat de frumos!

Musca

2009-05-27T01:56:00.000-07:00

La naiba cu tot! Ce se rascoala toata lumea din cauza unei scame? Ce importanta are o chestie atat de minuscula? De ce face oamenii sa se certe? Mai avem putin si ne luam la bataie din cauza ca nu am spalat cu Domestos toaleta in fiecare zi. Ciudata mai este lumea asta, mica precum o musca si enervanta la fel ca ea.
Suntem oameni si suntem slabi! Da! Am inteles asta si daca o mai repet si eu atat tind sa cred ca va deveni un cliseu, daca nu e deja...Fiindca nu ne oprim doar la a cantari cuvintele, primim in spate pumnale si sageti de foc.
Ma intreb uneori ce primim in schimb ptr zilele petrecute cu o persoana, ptr afectiunea si increderea acordata. Ma intreb daca primim acelasi lucru...Incep sa cred din ce in ce mai mult ca nu...Pai, cum sa nu crezi asta atunci cand toata lumea vorbeste cu tine numai cand are nevoie de ceva, de un curs, de un sfat, de niste bani sau mai stiu eu ce dracu...
Pleosc! A picat musca in Domestos! Uof! Ce s-o fi intamplat? Probabil ca nu si-a mai curatat aripioarele de praf si de scrum...

Soareci in vitrine

2008-11-26T07:10:00.000-08:00

Strigam catre cer cu ura: de ce eu? de ce nu tu?
Vreau sa iau in mana nisip , sa il strang in pumnu-mi scrijelit de gunoaie reciclabile si sa il simt cum imi curge usor printre deigte.Este cea mai mare placere a mea sa simt cum imi canta valurile in ureche, iar nisipul imi sopteste usor venei ca mai vrea sa traisca, iar ea se opune vehement.
Vreau sa imi canti cantarea uitata si cariata de vreme, sa nu stie nimeni pe ce corabii ma plimb, sa nu se afle vantul care imi sufla in par cu vioiciune si nu ma lasa sa ma abat de la drumul meu.
Vreau sa ma ingrop in cenusa si sa fiu aruncata intr-o groapa de stele.Sa fug de teama ce ma cuprinde si sa zbor oriunde, numai nu aici.
Vreau sa zac in infinitate, sa alunec usor pe un curcubeu de caramida, sa ma lovesc de colturile unui greiere si sa simt zimtii cutitului din creier.
Traim intr-o lume atat de frumoasa, aiurea si absurda...ne zbatem in ghearele realitatii si ne blazam in religia umana ce ne este data.
Astazi mergeam din magazin in magazin, probam sute si mii de incaltari cu gandul ca una mi se va potrivi si imi va placea...am gasit ceva, dar totusi nu ma intriga ideea de a zbura catre cer in ele.M-am uitat si am observat cu cata precizie este aranjata o vitrina, o rigidate in asamblarea acelei modeste viziuni de din-afara, incat iti vine greu sa intri si sa vezi lumea de dinauntrul ei.Ce vezi prin acea bucata mare de geam?O lume perfecta in continua miscare? o lume zbarcita in care nu vrei sa intri? o singuratate infinita? sau un soarece gadilat la subsuoara?
Vegetarea este un raspuns la criteriile impuse, la stereotipurile luate gata facute din vitrine, iar schimbul valutar al principiilor se face in functie de cat de repede citesti un fluturas.