Am gasit citatul asta in cartea pe care o citesc acum. M-a frapat intrebarea asta.,m-a facut sa ma gandesc daca exista un anumit moment, planificat, organizat de cel care trage atele intamplarii pentru noi. Si daca nu suntem acasa la ora in care trebuie sa fim fericiti? Daca suntem plecati si ratam fericirea? Sau daca ne blocam in ea? Daca am trai fericiti in fiecare zi? Am mai cunoaste strafundurile ratacirii, profunzimea lacrimilor interioare? Ne-am gasi intr-un vertij al placerilor desfranate,platonice sau practicate?
Nu stim ce aduce fericirea cu ea..ea ia diferite forme in functie de fiecare om..unii sunt fericiti cand ploua, altii urasc ploaia..unii se bucura de o floare culeasa in zorii zilei, altora nu le plac florile...cred ca noi luam forma in functie de fericirea pe care o primim..inflorim sub privirile unui barbat, ne entuziasmam cand primim un compliment si ne afundam cu placere in plapuma...
Cine dracu stie ce e fericirea si cand vine ea? Cine stie ce forma ia? Nimeni...si chiar daca stim, o primim pentru cateva clipe ca mai apoi sa avem ce regreta si motive ptr o melancolie cronica. Nu intelegem fericirea si nici nu avem cum, o lasam sa vina la poarta noastra, inchidem ochii si ne acoperim urechile si nu ii raspundem..o lasam sa astepte in namol..de ce? asta habar nu am...
