Nu stii cand sa te opresti din drumul spre casa, urmaresti pasii greoi ce au lasat urme cand ai plecat de dimineata. Te reintorci pe aceeasi pasi, calci pe aceleasi urme, nimic nu s-a schimbat...mirosul greu care mai da de stire ca ai reaparut nu impresioneaza pe nimeni. Cateodata te simti ca un cadavru ambulant, cateodata traiesti ptr altii, caci stii ca daca nu ai mai fi le-ai aduce o mare tristete in suflete.
Vantul bate mai tare, incearca sa te abata de la drumul tau creat de rutina. Tu nu il iei in seama, iti apleci capul in fata lui si speri sa te lase sa te asezi pe o banca. Sa iti lase gandurile in pace, sa nu iti roage inima sa bata mai alert caci stii ca nu ii vei face fata. Iti va iesi din piept, se va plimba prin namol, va face 10 pasi, negustorii o vor lua si o vor vinde pe bucati la tarabele lor pseudo aranjate pe colt de strada.
Mai ai nevoie de ea? Te mai ascunzi prin linistea asfaltului? Iti mai pui ochelarii de soare ca sa nu se vada lacrimile din ochi? Te mai rastorni dimineata din pat,mototolit in cearceaf? Iti mai canti mainilor degradate? Te mai bati cu morile de vant, in cliseul anilor pierduti? Iti mai simti nasul de gerul naprasnic din zilele trecute? Mai zbori prin ceasul ce a stat de multa vreme? Mai e vreun elicopter in cer?
Pe straziile incalzite de aburul masinilor te plimbi acum si iti tiuie urechile a desfranare. Desfranarea gandurilor. Ai vrea sa te duci si sa te lipesti de un avizier, sa scrie pe tine ca de la 5 dimineata pana la 7 seara iti bate inima atat cat sa traiesti. De la 7 seara intra in standby, isi reincarca bateriile ptr urmatoarea zi.
Deseneaza pe asfalt o inima apoi sterge-o cu piciorul. Urme pe asfalt de inima. inima din creta colorata. O sa o gaseasca cineva acolo, o sa sparga bucata de asfalt, o va lua acasa si o va recolora cu o altacreta colorata, ii va pune o baterie si o va aseza sa bata de la ora 7 dimineata pana la ora 5 seara.......
