Amintire

Guma Orbit imi aduce mereu aminte de diferite saruturi. Nu vi s-a intamplat niciodata sa asimilati o haina, un zambet, un miros, o textura cu o amintire? Gelul de dus cu ylang ylang ma face sa ma gandesc mereu la mare, la valuri dulci si nisip racoros.
Era iarna, frig si zapada peste tot. Cremuiala de dimineata...mmmm...vara, soare, apa...lumina...toate astea de la aroma cremei..Iubesc momentele in care mi se intampla deja vu -uri imago-aromate.
In curand voi pleca la mare, mi-am schimbat parfumul, crema si tot ce are tenta iluzorie, ptr ca atunci cand va fi frig si ploaie in suflet sa am cat mai multe produse care sa imi aduca aminte de fericire.
E trist ca uneori avem nevoie de un imbold care sa ne reimprospateze memoria cu frenezia fericirii.

Era o anumita cafea la ibric pe care o beam in fiecare dimineata la Stuf cu draga mea prietena A., cateodata ne mai insotea si I. Ce aburi, ce miros, ca doar da: cafeaua si tigara stabilesc relatii interumane, cel putin asa se intampla in universul meu. Ca sa ajungem sa ne cunoastem trebuie sa suferi de vicii, numeroase vicii. Trebuie sa trecem impreuna printr-o mahmureala si printr-o prafuiala de nedescris.

Nu imi mai amintesc bine fata ta, pe atunci era scaldata in sare si nisip. Cred ca nici tu pe a mea, caci a mea nu mai e trecuta de valuri si soare...Si nu mai am niciun parfum care sa imi aduca aminte de tine...

Iluzie

M: -Buna seara! Sunteti liber?
T: - Da, urcati.
M: -Multumesc. Strada Y.
......
T: -Se pare ca nici de data asta ploaia nu vrea sa vina.
M: - Mda, mai bine..(Nu inteleg de ce vorbeste omul asta cu mine atat. Ma seaca. Eu vreau doar sa ajung acasa, sa ma bag in pat si sa dorm.)
T: -Traficul din Bucuresti e un dezastru. Toti se imbulzesc si vad ca nu e loc ptr toata lumea, doar unii pot merge cu masina regulamentar, altii nu au nicio treaba. Se vede ca traim in Romania. Oamenii sunt atat de egoisti, invidiosi si rai.
M: - Mda, asa e. (Doamne Dumnezeule, si tot continua. Vreau sa se opreasca o data.) Il urasc pe omul asta cu par grizonat care conduce si care vorbeste in continuu. Profilul lui psihologic, uman consta in 50 de ani de singuratate, iubire doar din partea parintilor si a prostituatelor, 30 de ani de stresat calatorii cu discutiile lui banale despre trafic si Romanioara. Trupul lui-taxiul, inima lui- claxonul, capul lui- motorul, sursa de energie- motorina, ochii lui- parbrizele, pleoapele- stergatoarele, asa se infatisa Omul Taxi in imaginatia mea cand de la atata plictiseala incepusem sa delirez.

T: - Stiti oamenii nu mai iubesc in ziua de azi. Ei spun ca e dragoste la prima vedere, si la inceput totul e miere ca apoi sa fie totul sa fie amar ca pelinul. Nimeni nu mai ia in considerare sentimentul frumos al iubirii, acum tot ce conteaza e bunastarea ta ca om.
M: -Aveti dreptate.( Taie-ma si arunca-mi partile corpului in Dambovita. Nu inteleg de ce omul asta continua sa vorbeasca. Si mai presus de asta imi vorbeste despre iubire. Ce e iubirea? Nimeni nu stie ptr ca nu exista. As fi vrut sa ii spun asta, dar parca l-as fi intristat mult mai rau decat era el deja, si parca nu as fi vrut asta, desi era un taximetrist tare vorbaret. E umil, simplu si trist ca iubirea si-a intors fata de la el. Sau daca i-as spune ca nu exista asa ceva poate l-as scuti de o durere in plus, de un efort in plus, de o cautare in plus. Dar e in regula, oamenii au nevoie de iluzii.)
T: - Ati ajuns. Face 7 lei.
M: - ....
T: -.....
- Bai, trezeste-te..
-Huh? trebuie sa vorbesc cu taximetristul...trebuie sa ii spun..
- Frate, esti nebuna..trezeste-te ca intarziem la cursuri.
-Aaah..da...binee...Imediat.
Inchide ochii repede ca sa revii in visul tau..trebuie sa ii spui..trebuie...