Nihil est

Este a 3-a oara cand incerc sa scriu ceva in mai putin de 5 minute si tot nu reusesc, backspace, error...Refuz sa cred ca nu incerc, te acuz ca ma renegi atunci cand imi spun ca nu imi dau silinta ca totul sa fie mai bine.
La dracu! De ce toti oamenii cer sa le fie satisfacute nevoile aici si acum si nu au rabdare ca timpul sa le acorde toate cele necesare? Ptr ca suntem niste incapabili, nu suntem in stare sa luptam ptr nimic, asteptam sa ne pice totul in cap, sa ne trazneasca si sa ne trezim intr-o zi ca: wow! uita-te la mine! sunt cel mai tare!


Sa ies in seara asta, nu am niciun chef; as vrea sa iau o gura de aer, caci caminul asta e ticsit de mirosuri putrede, dar prefer sa stau in vegetare, sa pic in nesimtire si sa ma holbez la tavan.

Astazi, iar l-am vazut pe omul invizibil, mi-a spus ca se duce sa ia o vodka...L-am intrebat mirata ce i s-a intamplat, iar el mi-a raspuns trist ca nu mai suporta,ca nu intelege oamenii. El a venit sa ii studieze, sa vada care, ce si cum, dar ei se pare ca il dezamagesc oarecum. Imi spunea ca si-ar fi dorit sa nu plece de acolo, din tinutul lui, unde concetatenii taramului invizibil nu isi vorbeau si nu isi vedeau dimensiunea faptelor.
I-am urat bauta placuta si drum bun la intoarcerea acasa.Macar el sa ajunga acasa daca eu sunt blocata in cosmarul asta...

Pleaca!

-Haide! Trezeste-te o data! E deja ora 10 si tu ai maine examen...gandeste-te ca nu ai invatat nimic,si daca vei avea restanta imi voi pierde toata increderea in tine si voi fi foarte dezamagita de tine..
-Bine.Imediat ma trezesc,dar mai lasa-ma 5 minute, am adormit la 2 azi noapte...Uof! daca m-ar lasa in pace si s-ar preface ca nu exist, ca in patul de langa geam este doar o urma lasata pe cearsaf...ar fi perfect...
Am deschis ochii incet si m-am prefacut ca imi intra lumina in ochi ca sa am motiv sa ii inchid la loc.M-am rasucit cu spatele la ea si mi-am bagat fata in plapuma, dar parca o auzeam cum imi striga sa nu mai stau ca o lenesa in pt,sa ma apuc de invatat,sa ma spal sa mananc si sa termin o data cu vegetarea asta. NU VREAU! am tipat la ea in gandul meu...mi-era teama sa ii zic in fata ce cred despre ea: ca o urasc, ca vreau sa moara, ca imi doresc din toata inima sa dispara din viata mea, ca mi-o imaginez muta la fiecare secunda ce trece si ca la un moment dat o voi sugruma cu un snur facut cadou tot de ea...Nu mai vreau sa am CONSTIINTA...
Pentru ca in dimineata aceea nu m-a lasat in pace, m-am ridicat din pat, am oftat adanc, am ridicat un picior si l-am pus jos in podea fix in cana cu cafea pe care o lasasem neterminata de oe la 2 noaptea..
-La dracu! Acum trebuie sa ma duc sa ma schimb, sa imi spal pijamalele...inca o ora pierduta pe ziua de azi din cauza neglijentei mele.
Ma duc in bucatarie, Nico si cu Dani mancau, super! imi zic in mintea mea...acum trebuie sa stau si dupa ele..sa astept o jumatate de ora pana termina ca sa pot sa mananc in liniste si apoi sa imi fumez tigara si sa imi beau cafeaua..
-Neata! Cu toti nervii mei le-am salutat zambind si le-am urat si pofta buna.Pana la urma ce vina aveau ele ca pe mine nu ma lasa constiinta in pace si ca imi varasem ca o idioata piciorul in cafea? Absolut niciuna...
-Haide Ale' sa mancam, ca nu vreau sa stau singura in dimineata asta.
-Imediat,stai sa termin de vorbit cu Cristina si vin in 5 minute.
-Ok, eu ma duc sa incalzesc apa ptr ceai.
M-am dus sa pun apa sa fiarba si sa caut niste pliculete de ceai.Singurele care mai ramasesera erau unele de capsuni,extraordinar de proaste, cu gust de mucegai si rancede...Bleah! SUPER! inca o intamplare frumoasa pe ziua de azi.M-am dus la Dana, vecina de la 7 sa o intreb daca mai are ceai negru,dintr-acela cu care m-a servit ea intr-o seara, cand numai ea stia ce deprimata eram si singura consolare ptr mine in acel moment era ceaiul ei miraculos...
In cele din urma am facut rost de ceai, m-am dus sa pun apa in cani, am realizat ca fiebatorul nu mai mergea si apa era rece. Fir-ar al dracu de amar! Idioata ce esti! (am bombanit in gand cu lacrimi in ochi, deja nu mai puteam,era prea mult ptr mine)
M-am intors in camera, m-am bagat la loc in pat, nu am mai mancat nimic si m-am intors cu spatele la constiinta mea ce imi tot tipa in creieri: "esti o iresponsabila,nu esti in stare de nimic, si mai spui ca vrei sa fii iubita si sa iubesti...ha ha ha! ma faci sa rad! crezi ca meriti asa ceva?"
O auzeam din ce in ce mai incet, un ecou surd se mai auzea acum...gandurile mele erau plecate undeva intr-un loc sublim...pe plaja, stateam si ma uitam la valuri ptr o infinitate..asteptam sa vina sa ma ia si sa ma duca oriunde, numai sa fie cat mai departe de aici...atat de frumos!

Musca

La naiba cu tot! Ce se rascoala toata lumea din cauza unei scame? Ce importanta are o chestie atat de minuscula? De ce face oamenii sa se certe? Mai avem putin si ne luam la bataie din cauza ca nu am spalat cu Domestos toaleta in fiecare zi. Ciudata mai este lumea asta, mica precum o musca si enervanta la fel ca ea.
Suntem oameni si suntem slabi! Da! Am inteles asta si daca o mai repet si eu atat tind sa cred ca va deveni un cliseu, daca nu e deja...Fiindca nu ne oprim doar la a cantari cuvintele, primim in spate pumnale si sageti de foc.
Ma intreb uneori ce primim in schimb ptr zilele petrecute cu o persoana, ptr afectiunea si increderea acordata. Ma intreb daca primim acelasi lucru...Incep sa cred din ce in ce mai mult ca nu...Pai, cum sa nu crezi asta atunci cand toata lumea vorbeste cu tine numai cand are nevoie de ceva, de un curs, de un sfat, de niste bani sau mai stiu eu ce dracu...
Pleosc! A picat musca in Domestos! Uof! Ce s-o fi intamplat? Probabil ca nu si-a mai curatat aripioarele de praf si de scrum...