Craciun fericit

Nu am mai scris nimic de ceva vreme..nu mai stiu ce sa scriu si cum..mi-e rusine ca altii sa citeasca ce scriu eu. Mi-e teama ca par vulnerabila prin posturile mele. Desi, daca stau sa ma gandesc nu mai sunt asa de speciale si deosebite cum credeam eu candva, nici macar pe mine nu ma mai expun.
Incepusem la un moment dat sa scriu o carte, dar nici pe aia nu am terminat-o. Nu cred ca e relevant ce spun eu acum.

E si ziua de Craciun, dar cui ii pasa? cine o simte? Unii beau Jim Beam, altii scriu bloguri fara nicio noima, altii beau prin vreun bar, altii si-o trag, altii se mai iubesc din cand in cand. Cati dintre noi mai asculta colinde, mai asteapta nerabdatori cadourile de sub brad sau cati mai merg cu colindul? Dar cine mai primeste cadouri? Se presupune ca suntem deja mari, pardon, maturi, si nu mai credem in Mos Craciun.

Eu am crezut si simteam spiritul Craciunului. Ma duceam cu colindul si ma bucuram tare mult cand veneam acasa si faceam inventarul covrigilor. Mama imi facea un ceai ptr ca eram toata inghetata, iar bunica imi freca mainile ca sa imi circule sangele mai bine si sa ma incalzesc. Alergam in stanga si in dreapta sa aduc ornamentele de Craciun, sa impodobim bradul, pe care il furasem cu mama din padure. Si ce teama mai aveam ca o sa ne prinda padurarul si o sa ne amendeze..ma rog, mie nu imi era teama, eu nu aveam nicio treaba..eu eram bucuroasa ca o sa avem un brad mare si frumos in casa, ales tocmai de mine...Coronitele pe care le faceam si le impodobeam erau tot mandria mea si a mamei. Fratele meu nu ajuta decat cu linsul oalelor in care se facusera cremele ptr prajituri. Eram fericiti.

Astazi fratele meu a uitat ca e Craciunul, asa ca s-a dus la magazin si a fost uimit ca e inchis..apoi si-a adus aminte ca e sarbatoare.
Nu regret nimic si nici nu imi pare rau, numai ca nu imi dau seama unde a disparut spiritul Craciunului?De ce nu mai simt nimic? De ce nu mai am fiori cand ma trezesc dimineata? De ce nu ard de nerabdare sa mananc sarmale si friptura? Oare e vina mea ca am crescut? Sau e vina capitalismului? Acum Craciunul e doar o sarbatoare comerciala. Nu mai exista gutuia in brad, exista globul de cristal, nu mai exista beteala ci luminite pe led, nu mai exista desaga cu colindete ci portofel cu bani, nu mai exista cozonac facut in casa ci produse cumparate din Carrefour...

Incep sa cred ca Grinch a furat Craciunul.

Sfarsit

Fericire

"Oare poti sa fii fericit si, daca da, la ce ora?" Beigbeder
Am gasit citatul asta in cartea pe care o citesc acum. M-a frapat intrebarea asta.,m-a facut sa ma gandesc daca exista un anumit moment, planificat, organizat de cel care trage atele intamplarii pentru noi. Si daca nu suntem acasa la ora in care trebuie sa fim fericiti? Daca suntem plecati si ratam fericirea? Sau daca ne blocam in ea? Daca am trai fericiti in fiecare zi? Am mai cunoaste strafundurile ratacirii, profunzimea lacrimilor interioare? Ne-am gasi intr-un vertij al placerilor desfranate,platonice sau practicate?

Nu stim ce aduce fericirea cu ea..ea ia diferite forme in functie de fiecare om..unii sunt fericiti cand ploua, altii urasc ploaia..unii se bucura de o floare culeasa in zorii zilei, altora nu le plac florile...cred ca noi luam forma in functie de fericirea pe care o primim..inflorim sub privirile unui barbat, ne entuziasmam cand primim un compliment si ne afundam cu placere in plapuma...

Cine dracu stie ce e fericirea si cand vine ea? Cine stie ce forma ia? Nimeni...si chiar daca stim, o primim pentru cateva clipe ca mai apoi sa avem ce regreta si motive ptr o melancolie cronica. Nu intelegem fericirea si nici nu avem cum, o lasam sa vina la poarta noastra, inchidem ochii si ne acoperim urechile si nu ii raspundem..o lasam sa astepte in namol..de ce? asta habar nu am...

Use and abuse

Nu ma mai temeam acum de nimic, incepeam sa simt ca le vazusem, simtisem si auzisem pe toate. Dupa noaptea trecuta in care Ana m-a luat dintr-o data din mijlocul multimii dantuitoare din club. Fara sa imi spuna nimic, decat printr-o mimica a fetei ce sugera un ssshhhh! senzual am urmat-o fara sa pun prea multe intrebari. Desi cand am trecut pe langa virilul ala cu ceafa groasa, care sigur ar fi avut nevoie de un deodorant mai puternic, am simtit ca ceva imi va aduce maine mustrari de constiinta. Si cum o lasasem pe saraca Ioana acasa, spunandu-i ca plec sa imi limpezesc gandurile, caci cearta noastra despre avortul ei ascuns ma lasase fara drept de replica.
Asa ca am plecat absent undeva cu gandul sa ma inec in vodka.
Acum Ana era cea care dadea tonul gandurilor mele,ma tinea de mana strans in timp ce ma conducea catre toaleta. Eram constient ca nu ma duce acolo ca sa isi pudreze nasul, si cu toate astea am urmat-o, nu puteam rezista mirosului ei de levantica, rochitei ei negre ce ii venea pana la genunchi, sanii pofticiosi, rotunzi si plini...hmmm..si acum cand ma gandesc imi zboara mana...
Bineinteles ca am stat la o coada infernala la baie, caci se pareca toti in clipa aia aveau probleme cu vezica.M-am enerevat, am apucat=o de mana si am tarat-o pana la hotelul cel mai apropiat...the rest is history
M-am trezit de dimineata, nici nu vedeam bine, dar aveam o sete ingrozitoare ce se datora betiei de azi noapte.M-am ridicat si am dat peste prezervativul folosit pe care eu in ameteala mea, il lasasem fix langa pat. L-am ridicat cu o oarecare scarba, nu stiu de ce, si l-am aruncat in cosul de gunoi din coltul camerei. Ana inca dormea bagata toata sub plapuma, abia reuseam sa ii vad fruntea.
Vroiam sa plec, dar nu o puteam lasa acolo..ar fi fost simplu, coboram la receptie si plateam cazarea de o noapte, iar ei sa zicem ca i-as fi lasat bani de taxi, dar poate s-ar fi simtit folosita si ma gandeam ca nu ar fi frumos din partea mea, desi daca ma gandesc mai bine nu a fost frumos din partea mea sa o las nici pe Ioana singura dupa ce mi-a spus ca tocmai a facut un avort.....

In asteptarea Nimicului

Ora 00:36. Cineva bate la usa. Intunericul strabatea camera, dar parca lumina din felinarul de pe strada se strecura timida printre jaluzele..M-am ridicat din pat, uimita de ora tarzie la care sunt vizitata.Somnoroasa, cu ploapele amestecate in gene, m-am impedicat de bongul de langa pat si am cazut cu nasul in flori. M-am ridicat, m-am scuturat, am pus bongul bine, fericita ca nu il sparsesem si intr-un final am ajuns la usa.M-am uitat pe vizor si am vazut un cap micut acoperit de o caciula visinie, nu parea a fi ceva amenintator, asa ca i-am deschis.
-Buna seara, ii spun eu deja trezita. Eram fermecata de creatura ce imi statea in fata: avea un metru, ochii nu-i puteam distinge caci erau acoperiti de un breton negru si des, am putut sa ii observ manutele care erau fragede, subtiri si cu degete foarte lungi invers proportionale cu inaltimea. Nu mi-a mai sarit cu nimic in evidenta caci era toata acoperita de un parpalac verde ca prazul pana in pamant.
-AAAh..bunaaa seara! Imi cer scuze ca va deranjez, eu sunt Nimicul.As vrea sa va cunosc mai bine si sa va impartasesc din experienta mea.
Enervata la culme ca mica fiinta isi bate joc de mine, m-am uitat urat la ea incercand sa ii dau de inteles din priviri ca nu imi place jocul pe care il aplica. Si i-am raspuns ironica, raspunzandu-i totusi la provocare:
-Eu sunt Nimeni!Acel Nimeni care nu are nevoie de Nimic.
-Imi pare rau, dar va inselati.
-Cum asa?, ii raspund eu indignata.
-Pai, stiti, domnisoara, dumneavoastra stati seara pe intuneric uitandu-va la stele, dorindu-va sa fiti printre ele, stati mereu cu capul aplecat in carti sperand sa fiti unul dintre personaje,si va uitati mereu la petele de pe pereti incercand din rasputeri sa fiti una cu ele. Asta inseamna ca nu aveti nevoie de Nimic?
M-a speriat spunandu-mi exact ce gandeam si ce faceam, ma lasase acolo in fata usii cu gura cascata si cu mintea plina de infinite ganduri.

Am ramsa in usa pana cand, dimineata la 8, cand vecina Ana pleca la munca si m-a intrebat daca am iesit sa imi iau ziarul. In acel moment am realizat ca eu stateam rezemata pe usa de la intrare de aproximativ 8 ore asteptand Nimicul.

Het

Si am tot alergat catre nicaieri in ultima vreme. Te-am luat cu mine, ti-am aratat toate colturile secrete si toate umbrelele desfacute si tu nici macar nu ai remarcat ca de fapt iti aratam plasticul din mana-mi sfasiata. Si nu, nu cred ca ai refuzat sa vezi, nu cred ca linistea din noptile ploioase, ca tunetele si fulegerele ce ne luminau camera nu iti ofereau o destinatie. Mai cred, insa, ca tot ce ne-am oferit si am preintampinat au fost ca niste ciori izbite de asfalt, ca smoala ce iti ustura nasul vara, ca sangele ce iti curge din nas cateodata, ca tot ce am pus la pastrare in timp de bezna haotica.

Peste desenul din creta colorata facut aici, in fata ta de un copil anonim, ai aruncat sarmane deslusiri de intelesuri, ai  inebunit odata cu acel albastru senin al ochilor sai, te-ai sfasiat odata cu cerneala din calimara azvarlita in el.


Sa uiti o parte din tine, sa calci peste o umbra scrijelita in vid, sa mori langa un pasager de plastic al vietii, sa rupi o bucata din tine si sa i-o dai celuilalt, sa smulgi un fir de zambet si sa-l arunci in aer..toate acestea sunt lucruri care nu definesc absolut nimic..exact ca tot ce scriu eu aici..un mare si un absolut NIMIC.

Balanta fecioarei

2 paturi, 2 vaze cu crizanteme, 2 lumanari parfumate, 2 becuri, 2 creme, 2 periute de dinti- o singura persoana!
Deseori ne gasim inconjurati de obiecte ce umbla numai in "cuplu" si ne miram de ce una nu poate exista fara cealalta, e ca lumina fara intuneric, negru fara alb, raul fara bine..stii ca atunci cand le vezi pe amandoua la un loc universul este in echilibru. Cand esti tu cel pastrat in intuneric, si nu la umbra unui stejar bucurandu-te de putina racoare intr-o zi torida, realizezi ca balanta in care te afli tu inclina catre pamant. Tu te afunzi din ce in ce mai mult in acel taller care, crede-ma straine, nu e un fengshui frumos aranjat cu trandafiri si pietricele colorate, este pur si simplu un nod gordian. Dezleaga-l incet, cu rabdare cu mila si cu patima...

Astazi nu exista cuvinte inteligente sau citate pline de substrat care sa reprezinte faptele ce s-au prelins de-a lungul acestei zile. Totul se incheie cu o noapte perfida in care bastardul ala de Oust continua sa ma sperie la fiecare 38 de minute cu paf-ul lui si cu Magicianul, care de altfel imi place foarte mult.

Concluzia pe care pot sa o trag astazi e ca rutina sta la panda, desi mai exista oameni care mai reusesc sa te scoata ptr aproximatic 5 minute din ea. Locuri frumoase, discutii interesante si cu toate astea nimic de zis...

Un smoc de par

Si-a turnat whisky in pahar, cam cat doua degete, si-a tras mai aproape scrumiera ca sa se poata intinde in timp ce isi termina ultimul joint. Rulat de ea parea parca mai bun, nu ii placeau cele pe care le faceau ceilalti, prefera sa simta ea foita in mana rasucindu-se, adora sa traga primul fum, caci asa simtea cum pica in neant din prima. Clabucii norului de fum ce o inconjurau o faceau sa isi inghita lacrimile si sa se ascunda in plapuma..si nu! nu era vina ierbii, era vina frustrarilor..
Nu e in regula sa fumezi..stii asta..toata lumea ti-o spune..dar stii ca atunci ptr cateva ore totul dispare, esti numai tu si peretii ce te inconjoara, cativa prieteni imaginari si salteaua pe care te intinzi atunci cand nu mai poti sa te ridici.
oups! am cazut..imi cer scuze ptr aceasta mica bruiere, numai ca picioarele nu ma mai asculta, mintea imi rataceste in colturi de mahala sinimic din ce vad nu mi se pare mai roz...parca bucata asta rulata din mana mea nu mai are efectul scontat..nu ma face mai fericita si nici mai proasta..ma face sa gandesc tot mai mult..la o panza de paianjen ce sta agatata in coltul camerei, la clanta aia dubioasa care se tot uita la mine de ceva vreme si nu ma lasa in pace, la muzica asta idioata ce pare ca nu se mai sfarseste...si la mine..la viata mea...si am ajuns la o concluzie..da! fumatul ucide!dar si viata ucide! si nu vrea sa se opreasca din asta oricat de mult ai ruga-o.
Uh uh uh! Tocmai a trecut prin fata mea al doilea joint, l-am refuzat tacticos ptr ca deja mi se infundase mintea de la atatea ganduri, nu mai vroiam altele care sa mi-o inunde.Creierul meu functiona la o capacitate maxima si foarte rapida, imi treceau prin fata imagini din trecut sau un pseudo viitor, momentul de fata nu il traiam..eram intr-o transa ce ma ducea din pod in birou, de la facultate la ultima bidega in care am baut o bere cu tine..

Nu, nu stiu ce vreau sa demonstrez, nu stiu cu ce sa incep, ce schimbare as putea sa fac...pana acum, singura realizabila, a fost sa imi tai parul..da! nu mi l-am tuns, l-am taiat..am luat prima foarfeca pe care am gasit-o si mi-am taiat un mare smoc de par...mi-a mai ramas jumatate..cred ca pastrez aceasta jumatate ptr urmatoarea criza existentiala
Cineva mi-a spus ca daca am parul scurt nu ma vor mai placea baietii, iar eu i-am raspuns senina ca nu imi pasa!

Savarina interzisa

-Pai, bineinteles ca Luca mananca savarine la cofetaria aia din colt, o stii, se numea Cofetaria Tineretului, inca de pe vremea lu' Ceasca. Fie vorba intre noi, el nici macar acum nu a evoluat, in loc sa manance tiramisu, ca ce dracu! doar s-a dus comunismul cu savarinele lui, el inca asta viseaza...da! savarine...

Stii, chiar ii spuneam alaltaieri ca, frate ai innebunit? prajiturile astea sunt clar marca unui regim demult apus...tu parca vrei sa iti reamintesti cum era inainte...ti-e dor?
Sa vezi ce imi raspunde el:" vroiam sa imi aduc aminte de gustul unui fruct rar, de bucuria de a ma infrupta  dintr-o savarina stiind ca probabil data urmatoare cand voi mai manca va fi la anu..."

- E nebun! Tanjeste dupa lucruri trecute, in loc sa se bucure de prezent.. de o libertate deplina in care iti poti exprima gandurile si ideile fara teama,in care poti manca o savarina la orice ora din noapte si ca sa nu mai spun ca daca ti-e lene sa te duci sa cumperi, dai comanda pe net si pac! suna soneria..totul e atat de usor acum, iar el viseaza la cozi infernale, la Europa Libera si la securitate...mda! fructul interzis sau mai bine zis fructul de la coada...

Nebunie de dadaism

1.albastrul ochiilor etica din priviri zambetul strambaturile curiozitatea inocenta sfaturile si saruturile simplitatea faptelor rationalul lui de neinvins iubirea ei sarutul lui pe frunte imbratisarile sufocante
cand se holba la mine si imi spunea din priviri ca ma iubeste cand se matzaia si se rasfata cand dormea cu ochii deschisi cand imi spunea ca ma iubeste si chiar o credea cand imi canta sweet child of mine la chitara si se enerva cand uita o nota cand eram pisoiul ei cand eram scarlet a lui si el my rain cand eram viata ei,nu ne vom desparti niciodata cand ne certam pe numele viitorilor nostri copii

2.reprosurile minciuna faptul ca nu imi spunea niciodata ca sunt frumoasa slabiciunea caracterului faptul ca mereu ma critica egoismul si indecizia complexul de superioritate prea influentabila ca ma indeparta de familia mea ca nu ma intelegea ca nu imi asculta sfaturile ca nu se machia pentru ca nu avea grija de el ca era duala ca era violent
ca era invidioasa si rautacioasa uneori ca uneori ii pasa mai mult de alti decat de mine ca era doar un copil ca uita sa fie inocent ca ma innebuneste si in prezent ca ma face sa il urasc ca ma face sa o uit ca vroia sa se distreze,dar fara mine credea mereu ca el stie ce e mai bine ptr mine

3.sti sa-ti traiesti viata cu toate ca viata nu ti-a dat prea multe stii sa asculti stii sa cunosti oamenii ma faci sa rad atunci cand imi vine sa imi tai venele lupti chiar si cand esti la pamant tu esti puternic, si ambitios, nu te dai batut, desi mai ai nevoie de sprijin esti buna cu cei din jurul tau poti fi si copil si matur cand e cazul poti fi un sprijin poti fi un avant poti fi un pilon pentru o intreaga cladire ai stat cu mine in statie , in soare..deci ai rabdare si esti bun la corason esti o pesimista optimista esti un nebun esti doar un suflet maturizat fortat spui verde in fata ce te deranjeaza

Scris de Scarlet si Nenea Iancu intr-un moment de suspin...

Ramas bun!

Imi simti parfumul? Te-am intrebat cand te cautam pe sub plapuma...mi se parea imens patul in mometul ala, caci nu te gaseam si te-am cautat atat de mult...m-am luptat cu cutele cearsafului, am supravietuit greutatii plapumei si orbitorului moment de inec.
Nu te-am gasit, iti mai ramasese decat mirosul acela pe cearsaf..stiai cat de mult imi place..nici prea dulce , nici prea amar...

-Mananca-mi ochii, digera-i usor apoi scoate-i pe gura si pune-mi-i la loc ca sa pot vedea prin tine!
-Nu pot face asta! Ai innebunit?
-Nu, nu sunt nebuna, vreau doar sa imi arati ceea ce eu nu pot vedea, as vrea sa te fac sa simti ceea ce arborii nu ti-au soptit atunci cand ne-am asezat la umbra lor si ne-am iubit sub ei...As vrea sa te fac sa mirosi lumina si sa te imbat cu tigara...sa te pot ajuta sa vezi frumosul nimicului...
-Da, tu chiar nu mai esti intreaga la minte. Vorbesti tampenii, nu te-am auzit niciodata asa. Te porti de parca lumea nu ar exista, crezi ca simturile sunt un curcubeu de rasarituri...ce dracu e asta?
-Asa e! Ma simt un strain langa tine, nu-mi intelegi limbajul si, sincer, nici eu pe al tau. Cred ca cearsaful e prea mic ptr amandoi, cred ca acel cantec numai canta ptr noi, cred ca samanta sadita de noi a putrezit in pamant...
Ramas bun iubire!

TU

In dimineata asta aveam capul impuiat de fum si aburi...Nu vroiam sa ma mai trezesc. Simteam ca nu am ptr ce din moment ce lumina scapara prin jaluzele.Dar mi-am adus aminte dintr-o data de tine. Tu, cea care mi-ai daruit totul.Nu esti mama mea, nu esti nici macar o fiinta palpabila, concreta, pe care sa o sun atunci cand am nevoie, sa ma intalnesc cu ea in fiecare dimineata la cafea si sa simtim amandoua cum ne inecam in fumul de tigara...nu, chiar nu am impartit niciodata absolut nimic cu tine,nici macar o privire..

Tu esti imaginatia mea, esti singura care ma poate scoate din orice problema..singura care in noptile tarzii si singuratice mi-ai aratat un colt de luna, m-ai facut sa zbor pana la mare sa iau in pumn nisip si asta doar intr-o secunda..
Tu esti lumina care imi intra in ochi si ma orbeste, esti scanteia care face ca inima sa imi bata mai puternic decat orice...am incercat sa mi te inchipui, sa iti dau viata, o forma, o fata, o personalitate, dar nu am reusit..ptr ca Tu esti EU..esti toata puterea mea intruchipata in neant..esti calea mea catre libertate, catre un desfrau emotional de neimaginat..

Ai fost uneori copilul de pe strada care mi-a zambit si mi-a inseninat ziua, ai fost batranul caruia i-am cedat in locul in tramvai si dintr-o data m-a facut sa ma simt mai buna, ai fost fratele meu in zilele mele de pustietate launtrica, ai fost tatal care nu si-a certat copilul atunci cand a traversat gresit, ai fost mama care pieptana parul fiicei..ai fost si vei fi ceea ce am fost eu si probabil inca voi mai fi...

Iti multumesc tie, imaginatia mea, ptr momentele de caldura pe care mi le-ai oferit in singuratatea asternutului si a celor patru pereti...

simply nothing

Te trezesti dimineata...intr-un alt pat...nu te simti bine, ai dormit prost, te dor oasele...ca sa nu mai zicem de persoana care a dormit langa tine ..a sforait,te-a dat jos din pat..te-a luat in brate apoi ti-a tras o palma...

nu iti mai aduci aminte ce s-a intamplat azinoapte,adica..pana sa ajungi la el in pat...tot ce stii e ca persoana de langa tine e o enigma...si apoi iti vin scenarii in cap..am facut-o cu el sau nu?l-am lasat sa ma atinga sau i-am tras o palma? dar daca ii trageam o palma nu ma mai aflam aici...oare e un amic sau vreo ruda? nu, imposibil...

si scapi de acolo in cele din urma, te furisezi usor de sub cearsaf, te arunci in pantofi si ai plecat..sper sa nu iti aduci aminte cand te vei trezi din mahmureala ce s-a intamplat cu adevarat...niciodata

Prostituata

Cand a plecat de acasa avea la ea o sticla cu apa si un absorbant.Nu avea nevoie de prea multe, stia ca o sa faca bani, indiferent de mod, resursa...banii ii vor veni repede si in sfarsit va putea trai o viata linistita..cel putin asa credea ea...copil naiv...

In seara aia a luat-o el de pe strada, era frig si nu mai avea chef sa astepte mult dupa urmatorul client, desi asta cu care era acum ii oferea doar 10 lei, dar nu conta..avea nevoie de bani, ca ramasese in pana de tigari.
Asta era unul dintre cei mai jegosi clienti pe care ii avusese.Bine, ca nici ea nu era o prostituata de lux, era una dintre cele obisnuite pe care le vezi pe centura: strampi rupti, ruj strident, top negru, cizme inalte, toc cui, putin cam grasuta cei drept, parul cam ravasit si voce groasa.Oricum nu i-a pasat, s-a urcat in masina si au plecat.
El, sofer de tir:ceafa groasa, burta mare, dinti lipsa(probabil ca de la bataile pe care la avusese ptr vreun loc de parcare)...mai lua din cand in cand cate o prostituata ca sa i-o traga, caci deh! era singur de ceva vreme, sotia il parasise si ii luase toti bani deoarece avea 2 copii cu ea. De-asta le platea si putin pe curve, oricum nu le-ar fi dat mai mult nici daca ar fi avut, ptr el nu faceau nici cat o ceapa degerata.
Locul in care au ajuns era bineinteles, parcarea tiristilor. Nici macar nu a fost nevoie sa se dezbrace, caci sexul de nevoie dureaza putin si nu implica absolut nimic, decat o suma de bani si poate cateodata un prezervativ folosit.Cu slitul desfacut, incerca greoi sa isi scoata ustensila si bineinteles ca ea trebuia sa isi faca treaba.Ptr ea era decat o slujba, nu simtea nimic cand el isi infigea madularul in gura ei sau in alte gauri posibile, desi simtea ceva..dezgust...omul mirosea ca dracu si era si foarte badaran..ii placea sexul violent..dupa ce a luat-o de ceafa, i-a tras niste palme sanatoase, a tras-o de par, a mai si scuipat-o spunandu-i in acelasi timp cu dezgust: "CURVA!"(in loc sa ii fie recunoscator ca daca nu ar fi fost ea ar fi ramas virgin toata viata, exceptand sotia, care a fost obligata sa se casatoreasca cu el)
Cu pantalonii in vine, s-a ridicat, si-a sters resturile lui murdare ce ii curgeau pe langa buze, si-a luat banii si a plecat sa isi cumpere pachetul de tigari.....

un vis

Vin "acasa", ma inconjoara 3 paturi care nu sunt ale mele si pe care nu le doresc in preajma mea sub nicio forma, nici libere, nici ocupate...Nu ai pic de intimitate, esti obligat intr-un fel sau altul sa asisti la discutii idioate, banale, barfe si alte cuvantari de doi bani.
Oameni buni! Eu nu va cer sa imi vorbiti dimineata cand ma trezesc despre Rousseau, dar da-o incolo de teaba, mi s-a luat sa aud: "Uite cat de bun e tipul care distribuie marfa la magazinul din colt" sau "uite-o si pe baba aia ce alearga dupa gaina", ori "Vai! cat de urati sunt astia doi care vin inspre camin".
Frustrari, complexe ce se revarsa la tot pasul. Eu inteleg, toti suntem frustrati sau suntem complexati din eu stiu ce pricina, dar fratilor, duceti-va pe un munte stati acolo singuri, regasiti-va, cautati-va eul interior, socializati cu alti oameni, ca sa ii stresati si pe ei si sa ii plictisiti asa cum faceti cu mine.
Imi imaginez cateodata ca, noaptea, in timp ce ele dorm, ma duc si le sugrum cu un lant, dar apoi imi revin si ma gandesc ca as strica lantul, ar rugini.

Tare mult as vrea sa plec dracu de aici...sa nu ma mai bata nimeni la cap ca ascult muzica prea tare, desi am casti, sa nu mai fiu nevoita sa ascult povesti si glume de prost gust, sa nu aud muzica de prost gust, sa nu le vad cum se stramba cand pun janis joplin , ca sa nu mai zic ca nici macar nu au auzit de ea...

Eh! probabil maine va fi mai bine: soarele va intra in camera, ele intre timp vor fi disparut, iar eu voi sari dezbracata, de nebuna , prin camera, de placere...Amin!

Nihil est

Este a 3-a oara cand incerc sa scriu ceva in mai putin de 5 minute si tot nu reusesc, backspace, error...Refuz sa cred ca nu incerc, te acuz ca ma renegi atunci cand imi spun ca nu imi dau silinta ca totul sa fie mai bine.
La dracu! De ce toti oamenii cer sa le fie satisfacute nevoile aici si acum si nu au rabdare ca timpul sa le acorde toate cele necesare? Ptr ca suntem niste incapabili, nu suntem in stare sa luptam ptr nimic, asteptam sa ne pice totul in cap, sa ne trazneasca si sa ne trezim intr-o zi ca: wow! uita-te la mine! sunt cel mai tare!


Sa ies in seara asta, nu am niciun chef; as vrea sa iau o gura de aer, caci caminul asta e ticsit de mirosuri putrede, dar prefer sa stau in vegetare, sa pic in nesimtire si sa ma holbez la tavan.

Astazi, iar l-am vazut pe omul invizibil, mi-a spus ca se duce sa ia o vodka...L-am intrebat mirata ce i s-a intamplat, iar el mi-a raspuns trist ca nu mai suporta,ca nu intelege oamenii. El a venit sa ii studieze, sa vada care, ce si cum, dar ei se pare ca il dezamagesc oarecum. Imi spunea ca si-ar fi dorit sa nu plece de acolo, din tinutul lui, unde concetatenii taramului invizibil nu isi vorbeau si nu isi vedeau dimensiunea faptelor.
I-am urat bauta placuta si drum bun la intoarcerea acasa.Macar el sa ajunga acasa daca eu sunt blocata in cosmarul asta...

Pleaca!

-Haide! Trezeste-te o data! E deja ora 10 si tu ai maine examen...gandeste-te ca nu ai invatat nimic,si daca vei avea restanta imi voi pierde toata increderea in tine si voi fi foarte dezamagita de tine..
-Bine.Imediat ma trezesc,dar mai lasa-ma 5 minute, am adormit la 2 azi noapte...Uof! daca m-ar lasa in pace si s-ar preface ca nu exist, ca in patul de langa geam este doar o urma lasata pe cearsaf...ar fi perfect...
Am deschis ochii incet si m-am prefacut ca imi intra lumina in ochi ca sa am motiv sa ii inchid la loc.M-am rasucit cu spatele la ea si mi-am bagat fata in plapuma, dar parca o auzeam cum imi striga sa nu mai stau ca o lenesa in pt,sa ma apuc de invatat,sa ma spal sa mananc si sa termin o data cu vegetarea asta. NU VREAU! am tipat la ea in gandul meu...mi-era teama sa ii zic in fata ce cred despre ea: ca o urasc, ca vreau sa moara, ca imi doresc din toata inima sa dispara din viata mea, ca mi-o imaginez muta la fiecare secunda ce trece si ca la un moment dat o voi sugruma cu un snur facut cadou tot de ea...Nu mai vreau sa am CONSTIINTA...
Pentru ca in dimineata aceea nu m-a lasat in pace, m-am ridicat din pat, am oftat adanc, am ridicat un picior si l-am pus jos in podea fix in cana cu cafea pe care o lasasem neterminata de oe la 2 noaptea..
-La dracu! Acum trebuie sa ma duc sa ma schimb, sa imi spal pijamalele...inca o ora pierduta pe ziua de azi din cauza neglijentei mele.
Ma duc in bucatarie, Nico si cu Dani mancau, super! imi zic in mintea mea...acum trebuie sa stau si dupa ele..sa astept o jumatate de ora pana termina ca sa pot sa mananc in liniste si apoi sa imi fumez tigara si sa imi beau cafeaua..
-Neata! Cu toti nervii mei le-am salutat zambind si le-am urat si pofta buna.Pana la urma ce vina aveau ele ca pe mine nu ma lasa constiinta in pace si ca imi varasem ca o idioata piciorul in cafea? Absolut niciuna...
-Haide Ale' sa mancam, ca nu vreau sa stau singura in dimineata asta.
-Imediat,stai sa termin de vorbit cu Cristina si vin in 5 minute.
-Ok, eu ma duc sa incalzesc apa ptr ceai.
M-am dus sa pun apa sa fiarba si sa caut niste pliculete de ceai.Singurele care mai ramasesera erau unele de capsuni,extraordinar de proaste, cu gust de mucegai si rancede...Bleah! SUPER! inca o intamplare frumoasa pe ziua de azi.M-am dus la Dana, vecina de la 7 sa o intreb daca mai are ceai negru,dintr-acela cu care m-a servit ea intr-o seara, cand numai ea stia ce deprimata eram si singura consolare ptr mine in acel moment era ceaiul ei miraculos...
In cele din urma am facut rost de ceai, m-am dus sa pun apa in cani, am realizat ca fiebatorul nu mai mergea si apa era rece. Fir-ar al dracu de amar! Idioata ce esti! (am bombanit in gand cu lacrimi in ochi, deja nu mai puteam,era prea mult ptr mine)
M-am intors in camera, m-am bagat la loc in pat, nu am mai mancat nimic si m-am intors cu spatele la constiinta mea ce imi tot tipa in creieri: "esti o iresponsabila,nu esti in stare de nimic, si mai spui ca vrei sa fii iubita si sa iubesti...ha ha ha! ma faci sa rad! crezi ca meriti asa ceva?"
O auzeam din ce in ce mai incet, un ecou surd se mai auzea acum...gandurile mele erau plecate undeva intr-un loc sublim...pe plaja, stateam si ma uitam la valuri ptr o infinitate..asteptam sa vina sa ma ia si sa ma duca oriunde, numai sa fie cat mai departe de aici...atat de frumos!

Musca

La naiba cu tot! Ce se rascoala toata lumea din cauza unei scame? Ce importanta are o chestie atat de minuscula? De ce face oamenii sa se certe? Mai avem putin si ne luam la bataie din cauza ca nu am spalat cu Domestos toaleta in fiecare zi. Ciudata mai este lumea asta, mica precum o musca si enervanta la fel ca ea.
Suntem oameni si suntem slabi! Da! Am inteles asta si daca o mai repet si eu atat tind sa cred ca va deveni un cliseu, daca nu e deja...Fiindca nu ne oprim doar la a cantari cuvintele, primim in spate pumnale si sageti de foc.
Ma intreb uneori ce primim in schimb ptr zilele petrecute cu o persoana, ptr afectiunea si increderea acordata. Ma intreb daca primim acelasi lucru...Incep sa cred din ce in ce mai mult ca nu...Pai, cum sa nu crezi asta atunci cand toata lumea vorbeste cu tine numai cand are nevoie de ceva, de un curs, de un sfat, de niste bani sau mai stiu eu ce dracu...
Pleosc! A picat musca in Domestos! Uof! Ce s-o fi intamplat? Probabil ca nu si-a mai curatat aripioarele de praf si de scrum...