Ramas bun!

Imi simti parfumul? Te-am intrebat cand te cautam pe sub plapuma...mi se parea imens patul in mometul ala, caci nu te gaseam si te-am cautat atat de mult...m-am luptat cu cutele cearsafului, am supravietuit greutatii plapumei si orbitorului moment de inec.
Nu te-am gasit, iti mai ramasese decat mirosul acela pe cearsaf..stiai cat de mult imi place..nici prea dulce , nici prea amar...

-Mananca-mi ochii, digera-i usor apoi scoate-i pe gura si pune-mi-i la loc ca sa pot vedea prin tine!
-Nu pot face asta! Ai innebunit?
-Nu, nu sunt nebuna, vreau doar sa imi arati ceea ce eu nu pot vedea, as vrea sa te fac sa simti ceea ce arborii nu ti-au soptit atunci cand ne-am asezat la umbra lor si ne-am iubit sub ei...As vrea sa te fac sa mirosi lumina si sa te imbat cu tigara...sa te pot ajuta sa vezi frumosul nimicului...
-Da, tu chiar nu mai esti intreaga la minte. Vorbesti tampenii, nu te-am auzit niciodata asa. Te porti de parca lumea nu ar exista, crezi ca simturile sunt un curcubeu de rasarituri...ce dracu e asta?
-Asa e! Ma simt un strain langa tine, nu-mi intelegi limbajul si, sincer, nici eu pe al tau. Cred ca cearsaful e prea mic ptr amandoi, cred ca acel cantec numai canta ptr noi, cred ca samanta sadita de noi a putrezit in pamant...
Ramas bun iubire!