Probleme de perceptie

Cafeaua si lingurita rosie stau linistite langa laptop, se mai misca din cand in cand, pentru ca masa e instabila. Nu e mare lucru, pana acum nu s-a varsat nimic.Totul e sub control, mai putin degetele mele care tasteaza acum, in incercarea de a scrie un post. Stiu ca ma macina ceva, ma seaca si trebuie sa il dau afara, pana o sa raman o cavitate goala.
Noi, indivizii, fiintele rationale, speciale, ca doar asa ne place sa ne numim, nu stim nimic despre ceilalti.Ii luam ca atare, le cerem multe, dar nu oferim nimic in schimb. Tinem la distanta peretii ca suntem claustrofobi si ne e teama sa se darame asupra noastra. Eu mi-am rupt un deget in incercarea de a tine un perete ce tocmai se darama asupra mea. Dar nu-i nimic, acum am scapat de senzatia ce ma inabusea.

Am incercat sa controlez, sa tin in frau multe lucruri, de la sentimente pana la continutul gunoiului pe care il arunc dimineata. Constiincioasa, strang punga bine la gura si apoi o arunc la ghena. Cateodata face un zgomot ciudat in drum spre "gunoiul cel mare" si cateodata ma murdaresc pe degete cand incerc sa o fac sa incapa pe ghena. Dar asa stiu ca macar am scapat de gunoi.
Nu mi-am imaginat niciodata ca o sa ajung in situatii in care trebuie sa cumpar un bilet de tren spre oriunde, numai ca sa scap pentru cateva ore de ganduri. Uneori imi fac mustrari de constiinta ca nu am luat biletul pe care il vroiam si l-am luat pe cel pe care mi l-a oferit casierita. Dar uneori ma enerveaza. Sta cu ochelarii pe nas, uitandu-se viclean cu ochii pe deasupra ramelor la tine, incercand sa vada de ce vrei sa te duci intr-un loc, ce bagaj ai si daca arati corespunzator calatoriei pe care o vei face.
Mi-am luat biletul si m-am dus pe o banca sa astept trenul. Mi-am aprins o tigara. A venit un cersetor si mi-a cerut si el una, I-am dat. Mi-a tinut companie, in semn de multumire ptr tigara.Nu am vorbit, doar stateam si ne uitam la sinele de tren.La un moment dat a incercat sa imi explice ca trenul pe care il astept are intarziere si ca ar trebui sa ma duc sa il astept intr-un loc mai calduros. Nu eram atenta la el, gandurile mele zburau peste linii de cai ferate.
Mi-am scos o carte, ca sa treaca timpul mai repede. Citeam din ea si in acelai timp observam picioarele trecatorilor miscandu-se pe langa mine. Nu ma deranja ca treceau fara nicio ezitare in fata mea, eu chiar eram ocupata sa le studiez mersul, unii mai inceti, altii mai rapizi, intr-un mers domol sau agale..cred ca intr-un final, indiferent de mod sau timp si loc, toti ajungem la capatul de linie al fiecarui tren in care ne-am suit si asteptam ca la sfarsitul drumului sa fie cu adevarat statia pe care ne-am imaginat-o de la primul pas pe care l-am facut pe peron.

Rewind

Astazi ninge, iar...sunt fulgi mari de zapada ce imi cad pe fata in drum spre metrou..pe asfalt inca straluceste zapada, nu a apucat sa se murdareasca. In calea mea 3 copii trag de o sanie, un altul sta linistit pe ea si ii indeamna pe ceilalti sa traga mai repede de sanie.
Copacii stau. Cainii s-au ascuns in gauri de canal. Oamenii curata asfaltul, scot griul la suprafata.Pasarile au plecat de mult timp. Cafeaua a inghetat in cana. Geamurile au mici flori desenate pe la colturi. Autobuzul merge molcom. Aburii ies pe gura incetosati. Razele soarelui nu mai bat. Paduchii nu se mai aduna. Muzica nu mai suna. Ambulanta cade intr-o ghena. Noroiul se aduna intr-o cafenea. Ziarul sta pe-o banca linistit, cu ochelarii atarnati. Babele din coltul strazii nu mai comploteaza. Caminul nu mai e unde era. Pistolul soarbe incet o supa dintr-un glont. Un dulap se scarpina dupa ureche. O sarma sta inclestata intr-o vitrina. O musca joaca sotronul. Ceasornicarul isi aranjeaza timbrele. Facultatea s-a mutat intr-un loc mai cald. Valiumul sta pe raftul cu mancare din bucatarie. Castroanele incearca sa traverseze strada pe verde si nu rosu, asa cum au facut data trecuta si l-au pierdut pe cel mic. Eu stau agatata de o ramura dintr-o panza de paianjen si observ totul invers.