Use and abuse

Nu ma mai temeam acum de nimic, incepeam sa simt ca le vazusem, simtisem si auzisem pe toate. Dupa noaptea trecuta in care Ana m-a luat dintr-o data din mijlocul multimii dantuitoare din club. Fara sa imi spuna nimic, decat printr-o mimica a fetei ce sugera un ssshhhh! senzual am urmat-o fara sa pun prea multe intrebari. Desi cand am trecut pe langa virilul ala cu ceafa groasa, care sigur ar fi avut nevoie de un deodorant mai puternic, am simtit ca ceva imi va aduce maine mustrari de constiinta. Si cum o lasasem pe saraca Ioana acasa, spunandu-i ca plec sa imi limpezesc gandurile, caci cearta noastra despre avortul ei ascuns ma lasase fara drept de replica.
Asa ca am plecat absent undeva cu gandul sa ma inec in vodka.
Acum Ana era cea care dadea tonul gandurilor mele,ma tinea de mana strans in timp ce ma conducea catre toaleta. Eram constient ca nu ma duce acolo ca sa isi pudreze nasul, si cu toate astea am urmat-o, nu puteam rezista mirosului ei de levantica, rochitei ei negre ce ii venea pana la genunchi, sanii pofticiosi, rotunzi si plini...hmmm..si acum cand ma gandesc imi zboara mana...
Bineinteles ca am stat la o coada infernala la baie, caci se pareca toti in clipa aia aveau probleme cu vezica.M-am enerevat, am apucat=o de mana si am tarat-o pana la hotelul cel mai apropiat...the rest is history
M-am trezit de dimineata, nici nu vedeam bine, dar aveam o sete ingrozitoare ce se datora betiei de azi noapte.M-am ridicat si am dat peste prezervativul folosit pe care eu in ameteala mea, il lasasem fix langa pat. L-am ridicat cu o oarecare scarba, nu stiu de ce, si l-am aruncat in cosul de gunoi din coltul camerei. Ana inca dormea bagata toata sub plapuma, abia reuseam sa ii vad fruntea.
Vroiam sa plec, dar nu o puteam lasa acolo..ar fi fost simplu, coboram la receptie si plateam cazarea de o noapte, iar ei sa zicem ca i-as fi lasat bani de taxi, dar poate s-ar fi simtit folosita si ma gandeam ca nu ar fi frumos din partea mea, desi daca ma gandesc mai bine nu a fost frumos din partea mea sa o las nici pe Ioana singura dupa ce mi-a spus ca tocmai a facut un avort.....

In asteptarea Nimicului

Ora 00:36. Cineva bate la usa. Intunericul strabatea camera, dar parca lumina din felinarul de pe strada se strecura timida printre jaluzele..M-am ridicat din pat, uimita de ora tarzie la care sunt vizitata.Somnoroasa, cu ploapele amestecate in gene, m-am impedicat de bongul de langa pat si am cazut cu nasul in flori. M-am ridicat, m-am scuturat, am pus bongul bine, fericita ca nu il sparsesem si intr-un final am ajuns la usa.M-am uitat pe vizor si am vazut un cap micut acoperit de o caciula visinie, nu parea a fi ceva amenintator, asa ca i-am deschis.
-Buna seara, ii spun eu deja trezita. Eram fermecata de creatura ce imi statea in fata: avea un metru, ochii nu-i puteam distinge caci erau acoperiti de un breton negru si des, am putut sa ii observ manutele care erau fragede, subtiri si cu degete foarte lungi invers proportionale cu inaltimea. Nu mi-a mai sarit cu nimic in evidenta caci era toata acoperita de un parpalac verde ca prazul pana in pamant.
-AAAh..bunaaa seara! Imi cer scuze ca va deranjez, eu sunt Nimicul.As vrea sa va cunosc mai bine si sa va impartasesc din experienta mea.
Enervata la culme ca mica fiinta isi bate joc de mine, m-am uitat urat la ea incercand sa ii dau de inteles din priviri ca nu imi place jocul pe care il aplica. Si i-am raspuns ironica, raspunzandu-i totusi la provocare:
-Eu sunt Nimeni!Acel Nimeni care nu are nevoie de Nimic.
-Imi pare rau, dar va inselati.
-Cum asa?, ii raspund eu indignata.
-Pai, stiti, domnisoara, dumneavoastra stati seara pe intuneric uitandu-va la stele, dorindu-va sa fiti printre ele, stati mereu cu capul aplecat in carti sperand sa fiti unul dintre personaje,si va uitati mereu la petele de pe pereti incercand din rasputeri sa fiti una cu ele. Asta inseamna ca nu aveti nevoie de Nimic?
M-a speriat spunandu-mi exact ce gandeam si ce faceam, ma lasase acolo in fata usii cu gura cascata si cu mintea plina de infinite ganduri.

Am ramsa in usa pana cand, dimineata la 8, cand vecina Ana pleca la munca si m-a intrebat daca am iesit sa imi iau ziarul. In acel moment am realizat ca eu stateam rezemata pe usa de la intrare de aproximativ 8 ore asteptand Nimicul.

Het

Si am tot alergat catre nicaieri in ultima vreme. Te-am luat cu mine, ti-am aratat toate colturile secrete si toate umbrelele desfacute si tu nici macar nu ai remarcat ca de fapt iti aratam plasticul din mana-mi sfasiata. Si nu, nu cred ca ai refuzat sa vezi, nu cred ca linistea din noptile ploioase, ca tunetele si fulegerele ce ne luminau camera nu iti ofereau o destinatie. Mai cred, insa, ca tot ce ne-am oferit si am preintampinat au fost ca niste ciori izbite de asfalt, ca smoala ce iti ustura nasul vara, ca sangele ce iti curge din nas cateodata, ca tot ce am pus la pastrare in timp de bezna haotica.

Peste desenul din creta colorata facut aici, in fata ta de un copil anonim, ai aruncat sarmane deslusiri de intelesuri, ai  inebunit odata cu acel albastru senin al ochilor sai, te-ai sfasiat odata cu cerneala din calimara azvarlita in el.


Sa uiti o parte din tine, sa calci peste o umbra scrijelita in vid, sa mori langa un pasager de plastic al vietii, sa rupi o bucata din tine si sa i-o dai celuilalt, sa smulgi un fir de zambet si sa-l arunci in aer..toate acestea sunt lucruri care nu definesc absolut nimic..exact ca tot ce scriu eu aici..un mare si un absolut NIMIC.

Balanta fecioarei

2 paturi, 2 vaze cu crizanteme, 2 lumanari parfumate, 2 becuri, 2 creme, 2 periute de dinti- o singura persoana!
Deseori ne gasim inconjurati de obiecte ce umbla numai in "cuplu" si ne miram de ce una nu poate exista fara cealalta, e ca lumina fara intuneric, negru fara alb, raul fara bine..stii ca atunci cand le vezi pe amandoua la un loc universul este in echilibru. Cand esti tu cel pastrat in intuneric, si nu la umbra unui stejar bucurandu-te de putina racoare intr-o zi torida, realizezi ca balanta in care te afli tu inclina catre pamant. Tu te afunzi din ce in ce mai mult in acel taller care, crede-ma straine, nu e un fengshui frumos aranjat cu trandafiri si pietricele colorate, este pur si simplu un nod gordian. Dezleaga-l incet, cu rabdare cu mila si cu patima...

Astazi nu exista cuvinte inteligente sau citate pline de substrat care sa reprezinte faptele ce s-au prelins de-a lungul acestei zile. Totul se incheie cu o noapte perfida in care bastardul ala de Oust continua sa ma sperie la fiecare 38 de minute cu paf-ul lui si cu Magicianul, care de altfel imi place foarte mult.

Concluzia pe care pot sa o trag astazi e ca rutina sta la panda, desi mai exista oameni care mai reusesc sa te scoata ptr aproximatic 5 minute din ea. Locuri frumoase, discutii interesante si cu toate astea nimic de zis...