Dormi?

E miezul noptii, bate ceasul si ma inspaimanta. E langa mine,e intors si'i simt respiratia grea de somn dulce. Dintr'o data mi'e teama si il trezesc.
-Ia'ma in brate! Te rog!
- Eh, dar lasa'ma sa dorm, nu am chef de tine acum.
-Dar mi'e urat si nu pot sa dorm cu fata la spatele tau.
-Haide, stii ca maine ma trezesc devreme si nu am chef sa ma mai stresezi si tu.
- Dar vreau doar sa ma iei in brate!
-NU!
 M'am intors cu spatele la el si am incercat sa adorm. O sumedenie de scenarii aveam in cap, vedeam monstrii in umbre, simteam un viitor atac de panica si nu puteam sa'l opresc. Mi'am pus plapuma in cap si m'am ascuns, m'am ascuns de liniste, de mortii care stateau sub saltea si se mai intorceau de pe o parte pe alta. Dar nu gaseam locul pentru mine, iar el incepuse sa sforaie si camera era mai inspaimantatoare ca niciodata. In seara asta ninge, mi'am spus senina incercand sa ma linistesc. E frumos afara, se vede bine ca in lumina felinarelor danseaza cristale  de mici de gheata. Gata,e  bine! E cald! Ba nu! nu e bine, nu mai pot sa respir. Ma ridic din pat si vreau sa ma imbrac, vreau sa ma duc sa ma plimb putin pe strada, sa simt cum scrasneste zapada sub bocanci, sa ma mir de cat de frumoasa e Dambovita inghetata. Mi'am tras incet niste pantaloni si o bluza pe mine si am vrut sa ies din camera.
.Unde dracu pleci la ora asta? Nu vezi ca e tarziu? Lasa'ma sa dorm si nu mai dramatiza atat!
Imi vorbea pe un ton rece, aspru si somnoros. Tot ce il interesa pe el era sa doarma si sa sforaie in pace.
-Ma duc sa ma plimb. Mi'e frica sa stau in casa si simt ca o sa innebunesc. Lasa'ma sa ma duc, ma intorc repede, promit!
Stiam ca o sa ma opreasca si am fugit pana sa aiba el timp sa incuie usa si sa ma lase pe hol, atarnata de clanta. Dar eram prea inceata pentru el. S'a ridicat din pat, si'a luat cheia de sub perna si a incuiat usa. M'a prins de mana si ma impingea cu forta inapoi in dormitor.
-Te rog lasa'ma sa ies, doar 5 minute, doar atat. Nu fac nimic, ma plimb, vreau sa vad orasul inghetat, vreau sa simt aburii de aer. Te implor, lasa'ma!
- Auzi, m'am saturat de tine si de dramele tale. Tot timpul te plangi ca nu ai aer, ca nu poti respira, ca ti'e teama de intuneric, m'am saturat sa te iau in brate cand vrei tu. Eu vreau sa dorm? Intelegi?
Cand l'am auzit cu cata ura imi vorbeste si dezamagire imi vorbeste, mi'am tras mana din inclestarea lui si am vrut sa'i iau cheia. Timp de 5 minute m'am chinuit s'o iau. Cand a vazut ca ma zbat ca o nebuna dupa o biata cheie, mi'a tras o palma. O secunda cred ca a fost, dar am cazut pe podeaua rece. Am inceput sa plang si am renuntat sa mai plec undeva.

- In sfarsit te'ai linistit. Ma duc la somn, sa nu ma mai deranjezi de data asta.
Si acum eu ce fac? Cum sa ma ridic de pe jos cand podeaua asta e atat de rece si ma cuprinde in toata nelinistea mea. Numar fiecare scama de pe podea si astept sa se faca dimineata, imi aprind o tigara si printe lacrimi si fum adorm intr'un final. Era rece si ma simteam acoperita de ziare, de stiri din intreaga lume, zburau titluri senzationale pe deasupra capului meu si luminau holul pe care eram intinsa.
- Buna dimineata, iubito! Am facut cafeaua! Haide, trezeste'te! Ce e? de ce nu te trezesti?Haide!
Mi'era teama sa deschid ochii, dar desi era lumina, inca se mai auzeau greierii. Sunt in siguranta, mi'am zis. Si am deschis ochii si l'am vazut acolo langa mine cu zambetul lui bland si ochii calzi. M'a sarutat pe frunte.
-Esti bine? M'a intrebat cu neliniste.
-Da, dragule. Sunt bine, am avut un cosmar! Strange'ma in brate puternic!

Tablou de bord

E ora nimicului in care toate nimicurile se aduna. E ziua totului in care totul dispare. E saptamana jumatatii in care intregul se simte gol. E luna patratului in care cercul are margini si doare. E anul capitularii in care streangul e ofilit. E timpul meu in care si ora si saptamana,si ziua si luna si anul se petrec intr-o singura secunda. E timpul! E timpul sa ce? sa ce cand esti in punctul de cotitura si fiecare orizont are o limita? sa te conservi in tine, sa iti cauti o constrangere, sa iti permiti o promisiune incalcata si palma peste ceafa.

Introducerea pentru actiunea de mai jos e facuta pur si simplu din plictiseala, iar daca plictiseala e buna eu spun sa-i dam drumul!
Mancand pamant amestecat cu apa,adica namol, pe intelesul tuturor, Ana se integra mai bine in grupul copiiilor de la gradinita. Si ei mancau namol si nu numai. Ea se rezuma numai la namol, plantele ii incantau vederea si nu avea de gand sa le incadreze in meniul de zi cu zi al copiiilor de la gradinita.
- Ana! o striga educatoarea. Ce faci acolo?
-Mananc!
-Namol?
- Dar si ceilalti copii mananca!
- Ei sunt prosti, nu stiu ce fac. ( Iarta-i doamne ca nu stiu ce fac :))
- Si ce te face sa nu crezi ca asa sunt si eu?
Aici deja nu mai vorbea cu educatoarea, nu i-a raspuns, vorbea cu ea insasi. Daca ceilalti copii o fac eu de ce sa nu o fac? De ce sa nu mananc namol? De ce sa fiu curata? Oricum mizeria se spala, curatenia se pastreaza greu. Cred ca mi-e mai bine daca nu pastrez nicio limita intre mizerie si curatenie De acum incolo mizeria mea va fi curatenia altora sau invers, mizeria altora va fi curatenia mea.Daca nu m-as mai duce la gradinita? Am incercat sa o pacalesc pe mama sa nu ma mai duca acolo, oricum nu imi place sa mananc namol in fiecare zi, fac asta doar ca sa ma integrez. I-am zis mamei ca educatoarele se poarta urat cu mine, cateodata chiar ma bat. Nu a fost de-ajuns. I-am spus ca ma obliga sa mananc namol. Intr-o zi m-am intors de la gradinita si pe drum am luat un pumn de namol si mi l-am intins pe fata. Tocmai plouase, era perfect. M-a crezut. A doua zi s-a dus si m-a retras de la gradinita....

Strain pasager

O asteptam pe peron, ca de obicei. Venise trenul de Constanta, toata lumea se imbratisa cu toata lumea, unii ce coborau cu greu carand bagajele dupa ei se uitau cu disperare daca ii asteapta cineva. Lasau privirea in jos cand observau ca nu e nimeni care sa le zambeasca si sa ii intampine. Eu deja ma plictiseam cand ridicandu-mi privirea la panoul cu sosiri si plecari citesc Cluj Napoca- Bucuresti intarziere 10 minute, dupa care o mai aud si pe nenorocita aia scortoasa cu voce de cizma: " Trenul accelerat Cluj Napoca-Bucuresti" are intarziere 10 minute. Du-te dracu! ii spun nervos in gandul meu. Ma asez nervos pe o banca si astept, trag tigara dupa tigara si astept, mai trag cate o injuratuta tiganilor care nu se sfiesc sa imi cerseasca, mai storc din plamani la fiecare minut si astept, mai numar pasii celor care trec pe langa mine fara sa ma uit la ei, mai rad de incaltamintea lor si astept, si astept si tot astept si ma intreb ca dracu astept. Ana nu mai vine. S-a ratacit in 10 minute de intarziere. Si-a luat ramas bun de la mine. S-a incaltat, si-a luat geaca,esarfa si caciula de pe fotoliu si a plecat. Vroiam sa ii spun sa nu plece, dar nu am putut, am lasat-o sa plece. De ce ar mai fi ramas? Oricum stia ca nu o mai vreau. Ma saturasem sa o vad atat de plina de viata si cum incearca ea sa faca totul sa para mai interesant. O simteam ca se chinuie ca sa ma faca pe mine fericit. Mi-as fi dorit sa ii spun ceva intelept inainte sa plece, merita macar atat, dar tot ce am putut sa ii spun a fost: "Unde pleci?", iar ea cu lacrimi in ochi " Plec, nu mai pot sa stau aici!" Asta a fost tot, cred ca am mormait un "bine" asa printre dinti, nu cred ca m-a auzit, mai bine, s-ar fi enervat si mai tare.
Iar acum o asteptam ca un tampit pe peron, asteptam sa se intoarca. Nu mai aveam nicio veste de la ea, dar auzisem ca vine acasa si vroiam sa o astept ca sa ii explic.Dar pana la urma ce i-as fi putut explica? Ca nu pot renunta la stilul meu de viata ptr ea? Ca nu vreau sa ma schimb si ca imi e bine asa? dar daca stau sa ma gandesc ea nici nu mi-a cerut vreodata asta. Ce dracu e cu mine? gandesc ca o muiere de 30 de ani crizata ca nu il gaseste pe fat-frumosul expirat din filmele proaste cu incasari mari.
'Trenul accelerat Cluj Napoca'- Bucuresti trage la linia 2" urla vocea aia racaita de parac ar fi fumat 2 pachete de carpati de cand a fatat-o ma'sa. Intotdeauna mi-am dorit ca cei de la CFR sa angajeze niste femei cu voce sexy, calda ca atunci cand ma anunta ca trenul intarzie sa imi spun, nu-i nimic, tot va veni.

Hmmm!  A sosit! Si acum? Ce fac? Ma duc sa o intampin? ma duc, ce dracu! doar sunt barbat! eram asa de entuziasmat si eram sigur ca atunci cand ma va vedea se va bucura ca mi-am adus aminte de ea si ca inca mai exista o sansa. Dar cand asteptam eu ca Ana sa coboare, o vad deja pe celalalt peron cu o mana pe bagaj si cu o mana in mana altui strain pasager din viata ei...

Acul si ata

-Ma innod  si pot lua toate formele. daca vrei ma poti infasura in jurul tau, sa stam nedezlipiti, pot chiar sa iti desenez o rima pe asfalt. O sa intru prin tine, iar la capat imi voi pune capac. nu vreau sa mai ies din tine.
- Eu, draga mea ata, voi sta drept si mandru ptr tine. Voi astepta ca tu sa iti gasesti nodul perfect si modalitatea de a te strecura in capul meu, prin el, apoi afara din mine, dar tot cu tine in el. o sa te pastrez acolo, chiar daca nodul se va rupe.
- Vom coase o aluna cu o nuca si vom impleti flori din vise dezmembrate. Vom merge la fiare vechi si vom scapa scantei de lumina asupra lor. ne vom plimba unul cu celalalt, celalalt cu unul. ne vom aseza la casuta noastra pe strada esarfei, la parter. vom zidi copii in fiecare zi, ii vom croi pe o bucata de material si ii vom lipi de un perete ca sa ne uitam in fiecare zi mandrii la ei.

- O sa iti mai aduci aminte de mine cand voi fi un ac batran si ruginit, iar tu demult putrezita printr-un colt al capului meu?
- NU, dar vom avea copiii stofei ce vor rade isteric de nebunii lor parinti. ne vor privi din mers, dupa niste craci de femeie frumoasa, lungi si delicati, dupa o burta de bere, dupa un ochi de apa....
- O sa fim prafurile de pe mobila! nestersi de atata amar de vreme, cu urme desenate in noi, cu injuraturi, cu fete zambarete sau cu mesaje gen spala-ma!
Mi-e frica, nici nu mai stiou daca sunnt acul sau ata? eu ce rol joc in piesa asta? uita-te la mine, fa-mi cu mana si spune-mi "Adio" numai ca sa stiu ca s-a terminat. nu ma mai lasa sa ma agat de orice ac imi sare in cale, de orice ata si scama. asteptam de mult momentul asta ca sa iti spun ca nu ma mai pierd in capul tau si nu ma mai strecor frumos prin corpul tau firav, facut special ptr mine.

in groapa

ce aer cald si rece imi putrezeste degetele. simt cum fiecare bucatica din corpul meu ma paraseste...aluneca incet inspre picioare..acolo mi s-a adunat creierul prajit pe un vinil psihedelic, parul incleiat cu sperma groparului, inima infipta de nenumarate ori de lopata lui, membrele mele tintuite de pamantul asudat de soare, pamant ce l-a aruncat peste mine, sa imi acopere toate simturile.
Ma intreb ce simtea groparul asta slinos cand ma ducea pe mine la groapa. nimic empatic, in orice caz, totul se lega de cati bani va primi cand o sa ma ingroape de vie. desi niciunul dintre cadrele mortuare nu realizeaza asta, singurul care stie ca sub pleoapele mele inchise mai e o sclipire de viata e groparul.
-de ce taci malc si ma conduci cu steagul la spinare?
-ca sa te vad tintuita in pamant, nemiscata, sa iti simt fiecare tresarire inconstienta a corpului.
-in rochie de mireasa, alba, impamantenita sub cosciugurile carate de dric.ma asteptai tu de mult. Te imaginai deasupra gropii, cu mormane de pamant de-alungul ei, in stanga si in dreapta, cu ploaia vinetie batandu-ti  in spate, cu sudoarea imputita pe la vine si cu mine sub tine..batand vesnic in atentia ta, in lacrimile interioare naclaite in erectii vitale.
zambesti tu, scarnavie!dar tot sub puterea gropii mele te afli. sper ca e pe masura ta, nici prea mare, nici prea mica, ti-am masurat cu mare atentie distanta pe care o acopera corpul tau putrezit. scarba de om!niciunul dintrevoi nu imi zambeste cand ma vede mohorat, obosit si plin de pmant. toti se bucura ca imi fac treaba in timp util iar cadavru nu sta pe masa adularii de toti rapusii de tristete mai mult de 3 zile. pana si lor le  e scarba de tine, vor sa scape . nu mai suporta sa te vada asa vinetiu si fara suflu, nu le mai esti cu absolut nimic de folos. hai sa nu vorbim totusi de absolutisme, caci singurul care a vazut absolutul am fost eu, cand in necrofilia mea ti-am luat corpul si ti l-am imbibat cu carbune, prin toate gaurile prea mult simtitoare si am starnit orgasme cu el.ce stiti voi? va plimbati frumos pe aleile cimtirului asta si niciodata nu ati simtit caldura pe care o transfera in voi cadavrele abia ingropate.va bateti in extreme si minime, dar singura mediana sunt eu, eu va trec in lumea absolutului!

Ruleaza scena

Actiune! Motor! Ruleaza scena!

Evenimentul ce urmeaza a fi povestit se petrece intr-un cadru monoton dintr-o camera micuta, dezordonata...

Doua personaje nici mai mult nici mai putin de doua..cine are nevoie de mai multe?!

Ana sta intinsa pe jos, pe pardoseala lipita cu linoleum ceausist, dezbracata, cu picioarele atarnate de perete.Isi numara degetele de la picioare, tacticoasa si cu multa rabdare. 

Rares o asteapta langa usa de o mie de ani, ii urla si ii tipa in urechi ca o iubeste de cand o asteapta.

Ana sta in continuare intinsa , numai ca de data asta nu isi mai numara degetele, isi roteste ochii liniar de-alungul perdelei si se gandeste ca Rares e tampit ca are atata rabdare cu ea. Stie ca nu se  va ridica de jos ptr a-i raspunde la sentimente si asta nu ptr ca nu i le impartaseste ci ptr ca e prea comoda sau mai bine spus ptr ca ii e lene

-Tu esti nebuna? Nu poti sa te aduni de pe jos si sa ma asculti? Nu mai bea din vodka aia expirata ca iti imprastii creierii pe jos. Chiar nu te apasa aerul asta greu din camera asta insuportabil de sufocanta? Rares isi raspunse singur la intrebarea asta. Ana nici macar nu se clintea. Se simtea prinsa intr-o camasa de forta care ii ingusta incheieturile facandu-i venele sa i se sparga in mici canale de scurgere. Ii irigau tamplele,simtea atat de fierbinte sangele pe fata ei, simtea ce spune Rares, simtea ca ar trebui sa ii raspunda, dar nu putea..

-M-am saturat, ma auzi? m-am saturat bah! nu mai pot sa te vad lancezind pe jos, fara niciun sentiment ptr nimeni,nici macar ptr tine. Eu plec! Nu mai pot sa lupt, renunt, nu mai am rabdare. Ana. plec! Si a plecat. A inchis usa in urma lui,a luat liftul si a coborat 7 etaje fara nicio ezitare.

A doua zi Ana se intoarse la gunoaiele ei si Rares nu se mai intoarse deloc la aceleasi gunoaie ca si Ana. Nu mai imparteau nimic.

Cafeneaua

Fum, mult fum in jurul cazii pline cu apa...se roteste lumina in jurul axului negru concentrat intr-o aspirina...s-a lasat intunericul deja, dar se mai observa printr-o iluzie optica amurgul inclestat in seninatatea scranciobului...Bai, ce tampenie e asta? nu mai vad si respir in palme, sunt ajutata sa respir de palmele mele si nu de ale tale..

Sari bai! esti prost? nu vezi ca  nu mai e?pe langa faptul ca s-a sp[eriat cand ai stranutat, nici macar nu a folosit servetel ca sa te stearga de mucii silintei de a fi mai bun. Ce cuvinte dureroase si vulgare...e urat sa pronunti sexul feminin sau masculin..sunt niste cuvinte care strica oarecum inocenta cadrului in care ti-ai promis iubire si unicorni ce alearga pe o campie fermecata plina de margarete...

vezi mah, vezi? ce sa vezi? cadavrele, mortaciunile din plastic lancezind pe langa tine..le bagi in seama?nu bah, nu poti sa le vezi ca ti-au turnat cianura in sticla de benzen..nici nu stii ce dracu sa faci cu ea..sa o bei, sa te scrantesti la cap..nu stiu ce sa mai scriu..pana mea..ma gandesc acum la euforia mea din ultimul timp, la indiferenta care ma apasa , la morile cu care ma zbat sa nu  ma lupt , vreau sa le las sa urle in continuare in vant sa nu incerce sa imi respire in ureche...sa lasam sa zboare extraterestrii comunitari, sa nu isi piarda culoarea