Tablou de bord

E ora nimicului in care toate nimicurile se aduna. E ziua totului in care totul dispare. E saptamana jumatatii in care intregul se simte gol. E luna patratului in care cercul are margini si doare. E anul capitularii in care streangul e ofilit. E timpul meu in care si ora si saptamana,si ziua si luna si anul se petrec intr-o singura secunda. E timpul! E timpul sa ce? sa ce cand esti in punctul de cotitura si fiecare orizont are o limita? sa te conservi in tine, sa iti cauti o constrangere, sa iti permiti o promisiune incalcata si palma peste ceafa.

Introducerea pentru actiunea de mai jos e facuta pur si simplu din plictiseala, iar daca plictiseala e buna eu spun sa-i dam drumul!
Mancand pamant amestecat cu apa,adica namol, pe intelesul tuturor, Ana se integra mai bine in grupul copiiilor de la gradinita. Si ei mancau namol si nu numai. Ea se rezuma numai la namol, plantele ii incantau vederea si nu avea de gand sa le incadreze in meniul de zi cu zi al copiiilor de la gradinita.
- Ana! o striga educatoarea. Ce faci acolo?
-Mananc!
-Namol?
- Dar si ceilalti copii mananca!
- Ei sunt prosti, nu stiu ce fac. ( Iarta-i doamne ca nu stiu ce fac :))
- Si ce te face sa nu crezi ca asa sunt si eu?
Aici deja nu mai vorbea cu educatoarea, nu i-a raspuns, vorbea cu ea insasi. Daca ceilalti copii o fac eu de ce sa nu o fac? De ce sa nu mananc namol? De ce sa fiu curata? Oricum mizeria se spala, curatenia se pastreaza greu. Cred ca mi-e mai bine daca nu pastrez nicio limita intre mizerie si curatenie De acum incolo mizeria mea va fi curatenia altora sau invers, mizeria altora va fi curatenia mea.Daca nu m-as mai duce la gradinita? Am incercat sa o pacalesc pe mama sa nu ma mai duca acolo, oricum nu imi place sa mananc namol in fiecare zi, fac asta doar ca sa ma integrez. I-am zis mamei ca educatoarele se poarta urat cu mine, cateodata chiar ma bat. Nu a fost de-ajuns. I-am spus ca ma obliga sa mananc namol. Intr-o zi m-am intors de la gradinita si pe drum am luat un pumn de namol si mi l-am intins pe fata. Tocmai plouase, era perfect. M-a crezut. A doua zi s-a dus si m-a retras de la gradinita....