Ora 00:36. Cineva bate la usa. Intunericul strabatea camera, dar parca lumina din felinarul de pe strada se strecura timida printre jaluzele..M-am ridicat din pat, uimita de ora tarzie la care sunt vizitata.Somnoroasa, cu ploapele amestecate in gene, m-am impedicat de bongul de langa pat si am cazut cu nasul in flori. M-am ridicat, m-am scuturat, am pus bongul bine, fericita ca nu il sparsesem si intr-un final am ajuns la usa.M-am uitat pe vizor si am vazut un cap micut acoperit de o caciula visinie, nu parea a fi ceva amenintator, asa ca i-am deschis.
-Buna seara, ii spun eu deja trezita. Eram fermecata de creatura ce imi statea in fata: avea un metru, ochii nu-i puteam distinge caci erau acoperiti de un breton negru si des, am putut sa ii observ manutele care erau fragede, subtiri si cu degete foarte lungi invers proportionale cu inaltimea. Nu mi-a mai sarit cu nimic in evidenta caci era toata acoperita de un parpalac verde ca prazul pana in pamant.
-AAAh..bunaaa seara! Imi cer scuze ca va deranjez, eu sunt Nimicul.As vrea sa va cunosc mai bine si sa va impartasesc din experienta mea.
Enervata la culme ca mica fiinta isi bate joc de mine, m-am uitat urat la ea incercand sa ii dau de inteles din priviri ca nu imi place jocul pe care il aplica. Si i-am raspuns ironica, raspunzandu-i totusi la provocare:
-Eu sunt Nimeni!Acel Nimeni care nu are nevoie de Nimic.
-Imi pare rau, dar va inselati.
-Cum asa?, ii raspund eu indignata.
-Pai, stiti, domnisoara, dumneavoastra stati seara pe intuneric uitandu-va la stele, dorindu-va sa fiti printre ele, stati mereu cu capul aplecat in carti sperand sa fiti unul dintre personaje,si va uitati mereu la petele de pe pereti incercand din rasputeri sa fiti una cu ele. Asta inseamna ca nu aveti nevoie de Nimic?
M-a speriat spunandu-mi exact ce gandeam si ce faceam, ma lasase acolo in fata usii cu gura cascata si cu mintea plina de infinite ganduri.
Am ramsa in usa pana cand, dimineata la 8, cand vecina Ana pleca la munca si m-a intrebat daca am iesit sa imi iau ziarul. In acel moment am realizat ca eu stateam rezemata pe usa de la intrare de aproximativ 8 ore asteptand Nimicul.
1 comentarii:
la mine tipa cu parul negru si parpalac verde era femeia de serviciu care imi cerea o galeata cu apa.(joke)
la mine tipa cu parul negru si parpalac verde era nimeni alta decat vecina de la 2 care venea pentru o cana de zahar.(joke again)
in sfarsit la mine tipa cu parul negru si parpalac verde era timpul pierdut,trecutul, nerealizarile frustarile si tehnica mea proasta de a satisface o femeie.toate la un loc. eu am ramas cu gura cascata si acum dupa cate mi.a fost dat sa aud. you're lucky
Trimiteți un comentariu